Cinci ore mai târziu, aterizam în îmbrățișarea călduroasă a mamei. Eram acasă. Mirosul copilării mele, atât de dulce și inocent. Am urcat în vechea mea cameră , și-am zâmbit larg când am privit pereții de un verde pal , încă acoperiți de postere și citate, care mi-au schimbat viața. Am căzut obosită pe pat. Mama a intrat în cameră.
– Ai crescut atât, Rebeca … off copil ce dor mi-a fost de tine, mi-a surâs mama dulce…
– Și mie de voi mamă, am pupat-o pe obrajii îmbujorați. Tata n-a venit încă ?
– Nu , cred că mai întârzie puțin. Dar ai face bine să te odihnești, a fost o călătorie lungă,m-a sărutat pe frunte, și-a plecat.
Ce dor mi-a fost de ochii ei calzi, migdalați, acele perle mici care-ți mângâie duios sufletul, privirea ei plină de siguranță și bunătate.
Oboseală din ziua precedentă, și din ultimul an, m-a făcut să mă trezesc târziu în acea zi. Mă simțeam cum nu o făcusem demult. Am coborât scările, iar în sufragerie, în fotoliul roșu, prea bine cunoscut , stătea tata cu o doză de bere în mână, urmărind știrile. L-am strâns de umeri, și el m-a îmbrățișat.
– Rebeca ! … a exclamat încântat.
Am chicotit , iar el m-a tras lângă el în fotoliu, ca în vremurile bune, când eram doar noi doi, concentrați asupra vreunui meci de fotbal, sau un film. În acel moment, intră mama cu o farfurie. Aroma plăcintei ei cu mere, îmi făcu pielea ca de găină. Avea același gust dulce, și bun.
– Rebeca ? mă privi mama în timp ce spălam farfuriile, retrase în bucătărie.
– Da , mami ?
– Știi că pot să-mi spui orice , nu ? și-a așezat mâna pe umărul meu.
– Mhm, i-am zâmbit veselă.
– Atunci, îmi spui de ce ești tristă ? colțurile gurii i s-au ridicat puțin.
– Nu sunt … mi-am ferit privirea.
– Pe cine păcălești copil ? Îți sunt mamă de atâta timp… crezi că nu pot să-mi dau seama când suferi … m-a dojenit ea.
Am oftat adânc, iar ea m-a strâns în brațe.
– Orice ar fi, o să fie bine, ai să vezi. Dă timp lucrurilor, și-ai să vezi că totul o să se aranjeze de la sine.
– Cum poți fi așa sigură ? am întrebat-o gândindu-mă la Erik.
– Așa am făcut eu …
– Te iubesc , mami…
– Și eu , iubita mea mică …
Lasă un răspuns