Își strânge părul într-o coadă simplă de cal. Se privește în oglindă și îi place ce vede. Era tipic nopților în care se simțea deasupra tuturor, ale nopților în care ar fi fost în stare de orice. Ochii ei de culoarea ciocolatei cu lapte, îi sclipeau amețitor și puși pe joacă. Își trece degetele peste gâtul frumos parfumat și zâmbește în felul ăla al ei ciudat, un zâmbet care îi dă încredere în sine. Scoate dintr-un sertar, câteva produse de machiaj. Trasează cu atenție și finețe o linie subțire de dermatograf deasupra pleoapelor, apoi își arcuiește genele cu un strat gros de rimel. Ura absurditatea, iubea simplețea. Chiar și atunci când își punea masca aceea și dădea frâu puterii care o deținea în adâncul ei, pe care o juca pe degete ori de câte ori avea chef, o făcea doar ca să-și demonstreze că încă poate să șocheze, chiar dacă nu era neapărat ”frumoasă”.
Își alege din dulap o pereche de blugi, maieul cu un decolteu bogat în formă de V, și un sacou simplu. Asortează în grabă cerceii și lănțișorul de culoarea ambrei, se privește din nou în oglinda și își desprinde părul lăsând buclele mari să-i cuprindă umerii , apoi încalță botinele negre, paltonul și e gata de plecare.
Traversează la brațul lui jumătate de oraș, zâmbindu-i non-stop, pierduți în discuții despre ziua care trecuse. Când intră pe ușa salonului, efectul îi dă satisfacție maximă. Pășește încrezătoare sub privirile ațintite a tuturor. Zâmbește mulțumită, și se strecoară printre îmbrățișări și pupături, pe un scaun acoperit de un material fin gălbui, departe de toți. Preferă să studieze momentan.
Când muzica îi pune pe picioare pe toți, știe că e momentul. Își face loc pe ringul de dans, și își lasă corpul în mângâierile dulci al muzicii. Mâini îi cuprind șoldurile, în timp ce-și unduiește trupul cu fler, hipnotizată de ritmul ce bubuia puternic în boxe. Își mușcă buzele seducător, știe să pună în mișcare dorințele celui care o acompaniază. Se simte privită din toate direcțiile, ură, dorință, invidie.
Un pahar cu Coca-Cola, îi liniștește setea, care îi cuprinse buzele și obrajii fierbinți. Gâfâie greoi, după ore bune de dans. Se simțea în elementul ei, știind cum să-și folosească puținele calități pe care le avea. Iubea să-i privească, cum o privesc pe atât de înebunțiți, pe atât de sfioși ca să i se alăture. Ura lipitorile, care îi frângeau trupul, și mirosul de băutură amestecat cu țigară. O dezgustau.
” Ești frumoasă… Știi nu? ” – afirmația lui o face să pufnească disprețuitor.
” Ce sălbatică ești, când ești îndrăgostită !
– Nu sunt, i-a răspuns plictisită. ”- una dintre sucursurile care îi provocau indiferență , își lipise buzele de gâtul ei, inspirându-i parfumul pielii, și sărutând-o cu ardoare.
” – Ai luat lecții de dans de societate ?
– Nu, desigur că nu. – îi zâmbește finuț.
– Pe bune ? Pentru că ador cum dansezi, adică dansezi foarte bine. ” – ăsta probabil fusese singurul compliment primit cu un zâmbet adevărat.
Se săturase de broscoi, vroia un ”prinț”, dar știa că asta nu era o lume de poveste, iar seara aceea avea să ia sfârșit, și ea urma să se întoarcă în umbră. Ca și cum gândurile ei fuseseră ascultate, o ”bunăciune” în tot cuvântul, își făcu apariția.
” – Mmmm, zi-mi ăsta cine e ? ” îi șopti la ureche uneia dintre fetele de la masă. Detaliile primite o satisfăceau peste măsură, dar dezamăgirea din suflet o întemniță iar. Își lăsă buclele să-i acopere fața, și se retrase, ascunzându-se de el. Era absurd să viseze ! Până la urmă, în afară de cei prezenți acolo, el nici măcar n-ar fi observat-o. Era ștearsă, nu era pentru el.Ea nu avea nici o legătură cu lumea asta. Ieși afară în aerul rece al nopții. Privi cerul senin, înspiră adânc, și o lacrimă i se prelinse pe obraz. Începuse să tremure, nu de frig, ci de disperarea care o rodea pe dinăuntru. Coborâ scările în fugă și se făcu nevăzută în întunericul, ce-i cuprindea trupul încetul cu încetul lăsând în urmă , doar o umbră.
Foarte frumos 🙂
Mulțumesc. :-d.
Frumos!