Își ridică privirea plină de sentimente amestecate când auzi sunete de pași și voci amestecate coborând scările. Oftă din toți rărunchii și zâmbi către razele de soare care își făceau loc , străpungând perdeaua întunecată de nori care se adunaseră de câteva zile asupra orașului. POate că totuși exista o speranță și pentru ea. Îi auzi vocea și se întoarse să-l întâmpine. Îl găsi râzând.
” Deci , băiatul încă poate zâmbi.”
– Hei iubărețule !
– Bună.
Trimise un salut și înspre personajul caraghios care-l însoțea de obicei. Alex Bodea.
– Deci , ce puneți voi doi la cale ? le zâmbi încurajându-se.
– Nimic nou , tocmai plănuiam să cucerim lumea, poate niște băutură , câteva boboace, muzică și cu siguranță ceva liniuțe. Vrei să ni te alături ? îi răspunse Alex cu un rânjet în colțul buzelor. Oh , i-ar fi plătit-o , dar avea lucruri mai importante de discutat.
– Pas de data asta, poate data viitoare.
– Pierderea ta , iubito ! Îi întinse mâna lui E. , dar el rămase absent.
J. se întreba la ce se gândește. Știa că o privise pe furiș ori de câte ori se întâlniseră săptămâna trecută, dar nu spuse nimic. Fuseseră politicoși unul cu celălalt , deși nu rămâneau mai mult de 5 minute împreună. Se furișa o tensiune între ei prea greu de suportat. Se certaseră destul de rău , și încrederea în el i se dărâmase ca un castel de cărți suflat de vânt. Dar îl iubea prea mult ca să renunțe la el.
ALex ridică din umeri când liniștea se lăsă între ei , și fără prea multe întrebări se agățase de o puștoaică invitând-o Dumnezeu știe pe unde, lăsându-i singuri.
J se ridică pe vârfuri , trăgându-l spre ea , dar o evită. Se așeză înapoi cuminte , deodată simțind pământul și mai tare sub picioarele ei.
– S-a întâmplat ceva ? îl privi în ochi , strângându-și degetele în pumni, în încercarea de a le opri tremurul.
– Nu mai pot face asta . M-am gândit și nu mai putem continua. Tu mă cunoști mai bine ca oricine. Nu pot să fiu cine vrei tu , nu cred că mă voi ridica vreodată la așteptările tale.
Își plecă capul , evitându-i privirea.
– Simt că te dezamăgesc , și nu mai pot suporta.
Vru să-i răspundă , dar nu o lăsă. Se retrase din nou în ea.
– Te iubesc , și tu știi asta. Ești încăpățânată și nu renunți niciodată la ce vrei, ție nu-și pasă ce cred alții , și nu lași pe nimeni să te ajute. Asta e problema, dacă nu mă lași să fiu alături de tine , nu știu ce altceva aș putea să îți ofer. Simt ca și cum aș fi acolo , și nu pot face nimic. Și nu mai pot face asta, nu pot sta să te privesc cum mă înlături tot mai mult de lângă tine. Am terminat-o. Îmi pare rău …
Așteptă o clipă să își revină, se simțea ca și cum tocmai făcuse un duș rece. Înghețase , și-apoi fiecare celulă din ființa ei se încălzise cu o putere înfiorătoare. O durea. Își mușcă buza de jos, și maxilarele i se încordară.
– Dar sunt mereu aici dacă ai nevoie de ceva. Vreau să știi că te poți baza pe mine , indiferent de situație. Aș spera măcar odată să ai nevoie de mine.
Își încheie pledoaria , cu un sărut așezat pe fruntea ei încruntată. Se întoarse și o lăsă singură cu toată ființa ei clătinându-se , gata să se destrame. Rămase să-l privească o vreme , cum se pierde în mulțime.
Scutură din cap, alungându-și lacrimile. AȘa e , o cunoștea. Iar el , știa că nu renunță la persoanele pe care le iubește.
Pare foarte trait emotional, tot ce ce spui.
Are un iz de sinceritate, dezirabila oricui.
Iar in foto, cu ei doi, daca e naturala, ea are un profil de exceptie!
Onu
Multumesc, e doar jumatate de realitate aici.
Poza e luata de pe net, random.