FÚRIE – Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violență.
Da despre furia interioară cum e ?
Până astăzi, tot amalganul ăla de re/sentimente pe care îl port în mine de săptămâni întregi l-am luat drept ”nu-mi pasă”. M-am ascuns după zâmbete și m-am îngropat în nepăsare. L-am lăsat să se amestece cu rutina , iar noaptea l-am închis în vise.
Ți se spune că furia nu e bună. Că nu e frumos să o exteriorizezi, că furia e violentă și provoacă rău. Așa că o inhibi. Creezi în tine un fel de gaură neagră care absoarbe fiecare gram de furie pe care-l nu ți-l permiți și treci mai departe.
Păi bine , am făcut asta și-am pierdut cuvintele.
Astăzi am ajuns la concluzia că nu mai pot să -mi mai exprim convingerile. Am înghițit atât de multe, în loc să ripostez încât am uitat cum e să -ți stabilești limitele.
Sunt în egală măsură furioasă pe mine și pe lume. Furioasă fiindcă mă las mereu uitată undeva prin praf. Uit că simt , uit că am nevoi , uit că uneori îmi e atât de frică de viață încât tot ce-mi doresc e să mă chircesc într-un colț și să las totul să treacă pe lângă mine. Uit că am avut cândva vise. Am uitat ce înseamnă speranța.
Sunt furioasă pentru că mă las trasă în toate direcțiile, și uit că acolo era un drum pe care speram să-l trasez curajoasă.
Sunt furioasă pentru că m-am lăsat distrusă de furie , în loc să-i fac loc în viața mea.
Am fost furioasă pe cei din jur pentru că nu mă înțelegeau, pentru că eu trebuia să tac și ei să vorbească. Sunt furioasă pentru că eu trebuia să fiu mereu copilul vesel și cu zâmbetul pe buze, gata să strâng în brațe și să alin acolo unde durerea lua loc bucuriei.
Sunt furioasă pentru că nu-mi înțeleg nevoia de a cere mai mult.
Am doar 20 de ani , și trăiesc mereu cu senzația că sunt o bătrână în trup de copil.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Mi-am luat libertatea de a mă descărca. Efectiv, n-am mai avut ce obraz să întorc. Astăzi am simțit cu adevărat furia. Furia aia care te face să vrei să iei la palme pe toți din jurul tău , să-ți bagi piciorul în suferințele lor și să le rezolvi pe ale tale, să-ți arzi sufletul din temelii. Pentru că la dracu , nimic nu e mai important decât mine.
Tu esti cea mai importanta persoana din viata ta. Oricat de egoist suna. Nimeni nu zice sa nu iubesti, sa nu ai grija, sa nu intelegi si pe altii.. dar fuck it. Totul cu o limita.
Daca tu la sfarsitul zilei nu simti ca esti fericita, e cel mai sigur din cauza ca „te-ai fortat”/ „ai ales” sa faci mult prea multe lucruri in defavoarea ta. Sa nu vorbesti cand trebuia.
Eu am inceput sa imi regasesc echilibrul. Sa imi acord timp si mie. Sa fac alegeri de care sa ma simt cu adevarat multumita.
Te imbratisez!
Sper să-mi învăț și eu lecția, și să reușesc să ajung la o stare de echilibru, altfel e jale.
O îmbrățișare și pentru tine. ^^
Există o greşeală în textul tău, altfel perfect justificat de o stare de moment, sper, trecătoare. Tu ai scris „Am 20 de ani”. Corect este „Am DOAR 20 de ani”.
Trecatoare, trecatoare.
Apreciez. Multumesc. ^^.