Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Adevărul gol-goluț.’ Category

A sărit ca arsă, și m-a sărutat cu toată puterea.

– Da, da, da ! De o mie de ori da !

– Și eu care am crezut că o să spui nu, am râs bosumflat.

– Prostuțule, te iubesc.

– Și acum , cred că o să-ți mai cer ceva.

Colțurile gurii i se curbară într-un zâmbet curios.

– Cer mult, dacă vreau o mini Rebeca ?

Râsul ei cristalin, umplu camera. Am luat-o în brațe, fericit că în sfârșit era a mea pentru totdeauna.

Pregătirile de nuntă, nu au durat prea mult, dar fiind că vroiam ceva simplu. Mi-au fost alături doar cei pe care îi iubeam cel mai mult.

 

– Acum ești doar a mea, mi-a zâmbit Erik, în timp ce-mi săruta degetele, acolo unde cu o săptămână în urmă îmi aranjase inelul.

– Doar a ta ! l-am sărutat.

Stăteam întinși pe spate, îmbrățișați, pe nisipul fierbinte , care ne înconjura alături de marea strălucitoare și albastră, visători, în începutul unei noi vieți împreună. Sufletul meu era împletit cu al lui, și știam că asta nu avea să o schimbe nimeni niciodată.

 

 

– Sfârșit. –

Read Full Post »

Înapoi acasă… Erik o ajutase pe Anais, să-și instaleze bagajele în camera lui.

– Becca, iubito, nu te superi dacă stă cu noi o vreme, până își găsește un apartament ?  îmi întinse mâna Erik .

– Nu, poate să rămână, cât vrea. Dar am o idee despre unde ai putea tu dormi, în tot acest timp, am simțit cum obrajii mi se colorară, și i-am strâns mâna.

Drew stătea pe canapea, privind pe furiș la Anais.

– Hei, Anais, ce ar fi dacă Drew  ți-ar face un tur al zonei, i-am zâmbit șmecherește lui Drew.

– Becca, poate e obosită … nu vreau să … dar Anais îl opri.

– Mi-ar face plăcere, apoi au ieșit din apartament.

– Iar acum, tu , străine, ce-ar fi să-mi arăți cât de dor ți-a fost de mine.

M-a tras aproape de el. Am clătinat din cap, fermecată de strălucirea ochilor lui verzi. Mi-a ferit o șuviță rebelă de pe obraz, apoi și-a plimbat ușor un deget de-alungul buzelelor mele trandafirii. S-a aplecat și buzele ni s-au întâlnit. Am deschis gura și i-am întampinat gustul familiar. Avea același gust, aceeași atingere. Mi-am plimbat mâinile pe spatele lui, l-am cuprins de după umeri, și m-am lipit de el, abia reușind să respir.

– Nici nu pot să-ți imaginezi cât de mult mi-ai lipsit, mi-a șoptit în timp ce buzele lui coborau pe gât.

Sărutul nostru împărtășea aceeași taină, aceeași poftă care acum iși regăsea calea, împrăștiind șuvoaie de dorință în trupurile noastre lipite unul de celălalt.

Stăteam rezemată cu capul pe , pieptul lui frumos, ușor bronzat. Cu o mână desena ușor linii pe spatele meu dezgolit, iar cu cealaltă se juca distrat în părul meu.

– Aș vrea să rămânem așa pentru totdeauna, i-am zâmbit în timp ce mă zgâiam amețită în ochii lui de culoarea chihlimbarului.

M-a tras mai aproape de el, mi-a cuprins chipul în mâini.

– Pentru totdeauna… a murmurat înainte să mă sărute.

 

 

2 ani mai târziu…

Țin să anunț că am propriul meu cabinet psihologic, și mă descurc al naibii de bine.  Erik e devenit arhitect, și lucrează la una dintre cele mai bune firme din țară. Drew și mademoiselle Anais, după cum am sperat sunt împreună și sunt fericiți. Relația mea cu Erik, e mai frumoasă pe zi ce trece, totul fiind într-un cuvânt ”perfect”. Cassie e plecată în străinătate, dar ne scriem destul de des.

E 2:30 iar noi doi, coborâm pe străduța casei mele. Mama ne întâmpină cu un zâmbet imens, și mă îmbrățișează. Ne invită înăuntru, și ne servește masa. Pălăvrăgim ore în șir, fiecare mulțumit de atmosfera de care era înconjurat. Îl trag într-un final pe Erik deoparte, și îi spun că trebuie să mergem în vizită.

Două ciocănituri scurte în ușă, iar Miles se înființă în fața noastră. Făcu ochii mari de uimire, și mă cuprinse în brațe sărutându-mi vesel pe amândoi obrajii. Ca și data trecută Ariel, apăru în spatele tatălui ei. Dar de data asta crescuse. Era mult mai frumoasă ca ultima oară. Buclele ei blonde se bălăngăneau agitate pe umerii dezveliți. Am luat-o în brațe și m-a pupat dulce de tot, pe obraz.

– Ce mare te-ai făcut, i-am zâmbit tandru.

– Mătușa Becca, am tresărit la vorbele ei , iar Miles a început să râdă.

– Doar nu crezi, că am lăsat-o să uite de tine.

M-am îmbujorat, iar el mi-a făcut cu ochiul. Bell ne conduse în camera de zi, încântată că îmi ținusem promisiunea. Am vorbit ore în șir, eu ținând-o pe Ariel pe genunchi, sărutându-i creștetul, și jucându-mă în buclele ei frumos aranjate. Erik mă privea blând, iar în ochii lui citeam tandrețe și dragoste.

Fusese seara perfectă. Becca, îmi făcuse cunoștiință cu două persoane minunate. Dar dragostea cu care o privea pe Ariel, și dorința care i se citea în ochi, m-a făcut să realizez, că etapa asta trebuie să se terminte.

Ne-am luat la revedere de la Miles și Bell, și ne-am făcut drum spre casă, îmbrățișați sub luna plină care strălucea misterios pe cerul senin și plin de stele. A doua zi de dimineața, am ieșit singur afară. Am colindat străzile, până când am găsit ceea ce căutam.  Mi-am amintit cuvintele lui Becca ” pentru totdeauna” și-am știut că asta avea să fie cea mai frumoasă zi din viața noastră. Zi pe care mi-o doream de prima oară când o revăzusem. Am ales ceva simplu, dar minunat, așa cum era ea. Știam că urăște lucrurile pompoase. Am intrat rapid în camera ei, la timp când a deschis ochii ciocolatii, somnoroasă.

– Iubito, eu trebuie să-ți spun ceva.

S-a ridicat în fund pe pat, și m-a privit întrebător.

– Nu mai putem fi împreună, nu așa.

Fața i-a devenit palidă, iar câteva lacrimi i s-au adunat pe obraji.

– Dar Erik, eu … credeam căăă … noi …

– Vrei să fii soția mea ? am spus pe nerăsuflate.

Read Full Post »

Inspir adânc și simt aerul proaspăt de acasă. Anais, mă trage de mânecă și-mi cere să mă grăbesc.  ”  – Peste doi ani, aici, aceeași zi, aceeași oră. ” Îmi privesc ceasul, și constat că întârziasem, cu vreo 10 minute. Îmi aplic o palmă peste frunte, și înjur de toată frumusețea. Anais, se strâmbă, și mă ceartă. Grăbesc pasul, constatând că eram ultimii care ajunsesem la poartă.

– Nu puteai să mă trezești înainte să aterizăm ? îi spun, nervos.

– Ha, cine știa că o să-mi ia atât să te trezesc, a pufnit dând dezaprobator din cap.

Am grăbit pasul, împiedicându-mă de valiză.

– La dracu ! Tocmai acu… pășesc pragul, și-mi văd îngerul în brațele lui Drew, cu căp-șorul ei plin de bucle ciocolatii, pe pieptul lui.

Îmi încleștez pumnii , și o trag pe Anais lângă mine. Drew ridică capul, și din priviri îi prind uimirea și scuzele în același timp. O îndepărtează pe Becca, apoi îi șoptește ceva. Se întoarce încet. Obrajii îi erau plini de lacrimi. Las valiza să cadă, și o prind la timp în brațe. Îmi îngrop fața în părul ei moale și parfumat, și îi sărut gâtul.

Mă agaț de Drew , și-i cer să plecăm, cu ochii plini de lacrimi. Mă strânge la piept, încercând să mă protejeze de suferința care mă măcina pe dinăuntru. Mă îndepărtează ușor, și-mi spun să mă întorc. Nu vreau să-l ascult, îmi era frică să privesc. Nu vroiam doar un miraj, îl vroiam pe el. Dar îl ascult, și mă întorc încet pe călcâie, până dau de chipul lui palid și trist. Ochilor și inimii mele nu-i vine să creadă. Fac un pas, dar mă opresc, observând mâna lui ținând-o pe cea a unei străine cu chipul de porțelan. În secunda următoare îi dă drumul, și își deschide brațele. Picioarele refuză să mă asculte, și trupul mi se acomodează cu căldura lui. Îi inspir parfumul dulce. Îi simt buzele calde, sărutând-mi gâtul.

– Ai întârziat… am spus cu vocea răgușită.

Îmi prinde chipul în palme, și buzele lui se contopesc cu ale mele, într-un sărut fiebinte, și sălbatic.

– Te iubesc… îmi șoptește respirând greoi.

– Te iubesc… și simt cum inima mea se zbate cu putere încearcând să se lipească de a lui.

– Frumosul meu înger, ea e Anais, verișoara mea, îmi face un semn scurt, spre străina de lângă noi.

Îi zâmbesc forțat, și îi întind mâna.

– Bună, eu sunt Becca.

– Ooo, dar știu atâtea despre tine, abia așteptam clipa asta, mă privește euforică.

Îl trag pe Drew de mână, și le fac cunoștiință și lor. Privirile le rămân conectate pentru mult timp, și știam că asta avea să însemne mult pe viitor. Găsisem, fata perfectă pentru Drew. O știam din privirea lui, cât și dintra ei, din momentul în care a sărutat-o pe obrazul, acum îmbujorat.

– Uite… îi spun lui Erik, descoperirea mea, și realizez că și el se bucură la fel de mult ca mine.

 

Read Full Post »

10 zile mai târziu…

Îmi strecor degetele prin părul ciufulit, și mă întind , foindu-mă dintr-o parte în alta printre așternuturile de culoarea coralului, cu modele aurii. Mă cobor leneșă din pat, și deschid geamul. Inspir aerul proaspăt, și las câteva raze de soare să mă încălzească. Pornesc sistemul, și las muzica să-mi curgă în sânge. Mă învăluie cu toată forța , și starea de euforie mă prinde în câteva minute. Îmi trec degetele peste calendarul plin de însemnări, și simt cum inima bate agitată, și stomacul mi-o razna, când încercuiesc ultima zi. ” 20 octombrie ”.

Mai sunt câteva ore…

Nu mă grăbesc, las totul să curgă în voie, deși emoțiile mi-au cuprins întregul trup, jucându-se cu el ca pe sfori, asemeni unei marionete.  Ridic telefonul aruncat, pe măsuța de toaletă, și tastez în fugă un număr.

– Bună dimineața ! simt cu colțurile gurii se îmbină armonios într-un zâmbet perfect, după mult timp.

– Hei frumoaso ! Cu ce te pot ajuta ?

– Poți să mă însoțești astăzi ?

– Nu cred că e o idee prea bună, îmi răspunde bosumflat.

– Te rooog, lungesc o-ul îndeajuns să știu că merge.

– Bine, bine, cedează oftând.

Bun, deci o sun pe Anais, și-i spun să se grăbească, că nu stau după ea. Știți și voi … fetele. Bagajele erau aranjate de aseară. Privesc la ceas, și simt cum îmi pierd răbdarea.  Doar câteva ore, și apoi mă pot bucura în voie de iubita mea. Stau ca pe ace, de două zile, pentru că singurul lucru, la care mă gândesc e ea, adorm cu ea în gând, mă trezesc cu ea în gând. Aștept ziua asta de doi ani, iar acum simt că dacă aș putea să găsesc o cale să o văd cât mai repede, aș da orice. Bat înciudat cu degetele în masa, în timp ce-mi beau ceaiul , așteptând-o pe Anais. Într-un final , două ciocănituri scurte în ușă, și ies afară val-vârtej.

 

 

– Mon Dieu ! Vrei să stai locului o clipă ? râse Anais, în timp ce așteptam decolarea.

– Ai fost vreodată îndrăgostită? accentuez ultimul cuvânt visător.

Deschide gura să mai spună ceva, dar se resemnează la fel de rapid.

– Cred că nu, ridică rușinată din umeri.

– Atunci draga mea verișoară , îți doresc o dragoste la fel de frumoasă ca a mea, îi fac cu ochiul, în timp ce mă instalez comod în scaun și reușesc să adorm.– Becca, stai jos, mă înebunești ! mă studiază atent, în timp ce îmi plimb picioarele de ici-colo de nerăbdare.

– Uite-l, uite-l ! țip cu răsuflarea întretăiată, când văd avionul aterizând.

Îl iau de mână pe Drew, și mă strecor prin mulțimea de la ultima poartă. Pasagerii par să coboare, doar unul singur, nu se vede. Pe Drew, l-am lăsat cu câțiva pași în urmă, pentru că spune el, e mai bine așa. Un ultim bărbat pășește pragul de sosire, și-apoi nimic. Simt cum o durere îmi străbate pieptul ca un fulger, și lacrimi îmi încețoșează privirea.

– Era adevărat, nu mă mai iubește, îmi las dezamăgită privirea în jos, și mă uit cum pe gresia albăstruie, se strecoară picuri mici de apă.

 

Read Full Post »

– Bună dimineața, frumoaso , îmi spuse Drew în timp ce buzele lui calde, se lipeau de obrazul meu tradafiriu.

– Hi,hi , bună dimineața și ție. Hai intră, ciocolata e gata în două minute, l-am tras de mână înăuntru.

 

 

Ne-am așezat pe canapea, cu cănile aburinde în mâini,intrând în diferite conversații.

– Și deci … se opri pentru o clipă, încercând să-și scuze întrebarea care urma …  unde e Erik ?

Lichidul dulce și fierbinte, îmi alunecă iute pe gât, făcându-mă să mă înec. Drew mi-a luat cana, evitându-mi privirea.

– E plecat, de aproape doi ani, i-am zis încă tușind. Trebuie să vină la sfârșitul anului, pentru încheierea facultății, am ridicat tristă din umeri.

– Dar tu cu el ?

– Eu cu el nu știu, mi-am dat ochii peste cap… apoi discuția a fost abandonată. Dar tu … am zis după un timp de liniște, ești tot singur ? am ridicat din sprâncene.

– Păi, ăăămmm, mi-am ocupat timpul cu altceva, a zâmbit rușinat.

– Off, asta trebuie rezolvată, am dat supărată din cap. Hai, am o idee ! mi-am luat balerinii de culoarea caramelului, și cardiganul de aceeași culoarea, și am ieșit afară împreună cu Drew.

– Becca ? Știu privirea aia… se uită la mine acuzator.

– Iar eu mă fac că plouă, hai mișcă odată ! i-am țipat peste umăr.

 

 

Străbăteam străzile New York-ului, învârtindu-mă și căutând cu privirea, potențiale prietene pentru el. Într-un sfârșit, ne-am așezat pe o bancă în parc. Un miros dulce, de fructe coapte , îmi ameți simțurile. Drew încă mă privea suspicios.”Hmmm, ea ar merge.” – priveam la o fată care se balansa pe marginea trotuarului, râzând și cântând veselă.

– Hei, ce zici de ea ? i-am făcut cu ochiul, îndreptându-mi privirea sprea cea care pusesem ochii.

Drew mă privi nedumerit, apoi se uită și el în direcția arătată de mine.

– Uite, e chiar frumoasă, e înaltă, slăbuță, îmi place, l-am înghiontit.

– Mie nu, buzele lui se curbară într-un zâmbet de plictiseală.

– Heii , l-am certat, nu mai fi așa răutăcios.

 

 

Prima zi n-a mers, apoi în fiecare zi ne plimbam amândoi, distrându-ne în mii de feluri, eu continuându-mi peția, iar el amuzat de insistențele mele.

Dar seara, când rămâneam singură , în apartamentul veșnic gol, lupte pentru Erik se dădeau din nou, între inima și rațiunea mea. Mă cuibăream, cuminte, în patul lui, și aranjam în cameră din amintire, lucrurile lui. Îmi era dor de el… îmi era frică să nu îl fi pierdut. Mai erau încă două săptămâni până la sosirea lui, iar eu așteptam cu sufletul la gură. ”  – Peste doi ani, aici, aceeași zi, aceeași oră. ” – cuvintele, astea, și ultimul te iubesc, stăruiau mereu în inima mea. ” Încă puțin iubire, am nevoie de tine…” , o lacrimă mi se scurse ușor pe obraz.

Read Full Post »

– Becca, mișcă-te odată ! țipă Cassie de pe scări.

– Haide mă, chiar trebuie să merg ?am făcut ochi de cățeluș, disperată să mă lase în pace.

Și-a pus autoritară mâinile pe șolduri, și m-a studiat supărată.

– Ai nevoie să ieși …nu mai accept scuze, oh nu ! a dat dezaprobator din cap.

– Dar eu nu …

– Uite ce e … mi-a luat mâinile între ale ei … știu că îți e dor de el, și știu că nu îți răspunde la scrisori, dar Becca, ai nevoie de puțin aer curat și de distracție, uită-te la tine, ai slăbit, arăți ca o mumie, și-a strâns buzele într-o linie perfect dreaptă.

– O mumie , bla bla bla, mulțumesc, i-am zâmbit strâmb.

– Știi ce vreau să spun …

– Cred că da, m-am bosumflat, și am oftat știind că are dreptate.

 

 

 

Sala de cinema era plină de puștani îndrăgostiți, ceea ce mi-a stârnit și mai tare ego-ul. M-am ridicat pe la jumătatea filmului, când actorul principal tocmai o salva pe domnița la ananghie, am pufnit sarcastică, și am dat să plec.

– Tu unde crezi că te duci ? m-a privit curioasă Cassie, care fusese cu ochii pe mine, toată seara.

– Ăăă , să mai iau o pungă de popcorn, am zis încurcată.

– Mhm , a zis scurt.

Am ieșit în sfârșit din încăpere așezându-mă pe una din băncile din fața cinematografului. Priveam la cerul plin de stele de deasupra mea, cu gândul la Erik și zilele petrecute la Roma. Știi cum e când îți creezi propriul paradis, apoi totul dispare printr-o pocnitură de degete ?

” Dragoste se cheamă atunci când viața ta se contopește firesc cu cea a persoanei iubite, când sufletul tău se impletește strâns cu al celuilalt ?” La întrebarea lui  Michel Zevaco, aș fi răspuns cu cea mai mare siguranță da, atunci când Erik , era lângă mine, acum însă, pierdeam toate acele noțiuni simpliste și totuși  enigmatice, care ne înconjurau. Începusem să mă pierd în negura sumbră a incertitudinilor, să mă îndoiesc că el mă mai iubea. Eram tristă și supărată pe el, poate că totuși nu aveam nici un drept , dar nu reușeam să – mi șterg asta din minte. Și îl iubeam, chiar și așa, cu fiecare zi ce trecea tot mai mult.

– Rebeca ? o voce pe atât de străină, pe cât de cunoscută mă trezi din visare.

– Drew ? l-am privit umită, în timp ce el se așeză lângă mine.

– Nu credeam că o să te mai văd , râse scurt. Ce faci aici , singură ? mă iscodi îngrijorat. Unde e Erik ?

În momentul în care i-a rostit numele, un scâncet lung, îmi inundă gâtlejul. Nu i-am răspuns la întrebare. Am rămas cu privirea ațintită la strada acum pustie.

– Tu ce cauți aici ? întrebarea mea îl luă prin surprindere.

– Dacă te-am deranjat, îmi pare rău,  o să plec, dar înainte să se ridice, l-am prins de mână.

– Te rog rămâi… ochii mi s-au umplut de lacrimi.

În secunda următoare brațele lui, m-au înconjurat protectoare. Mi-am lăsat capul pe umărul lui, în timp ce el îmi săruta creștetul.

– Becca, ce e cu tine ? Ai încredere în mine… poți… știu că între noi… dar … prieteni …

Am început să chicotesc privindu-l în ochii lui limpezi și albaștri.

– Prostuțule, mi-am împins umărul în al lui, amândoi râzând.

– Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat între noi, dar eu chiar te-am iubit, o fac și acum , a ridicat din umeri degajat. Dar asta nu înseamnă că nu vreau să-ți fiu prieten.

– Știu, i-am răspuns cu tristețe. Și eu te-am iubit,  dar Erik, e sufletul meu pereche, am zâmbit cu jumătate de gură. Iar dacă nu era el, noi doi … acum …

– Nu știu dacă să îmi doresc să-l urăsc, sau să îi mulțumesc, a spus Drew în timp ce mă privea în ochi. Mi-a luat ce aveam mai frumos pe lume, mi-a sărutat nasul rece, dar știu că ești fericită cu el, și asta nu mă deranjează.

– Îți mulțumesc, mi-am lipit buzele, de obrazul lui cald. Prieteni ? i-am întins mâna.

– Întotdeauna, mi-a cuprins mâna, studiind-o îndelung.

– E cazul să plec, altfel Cassie o să facă i criză, i-am zis în timp ce priveam ceasul.

S-a ridicat, și m-a ajutat și pe mine.

– Ai grijă de tine, m-a sărutat pe frunte, și m-a îmbrățișat puternic.

– Ce zici mâine de o ciocolată caldă ? am îndrăznit să-l întreb.

M-a privit nesigur, dar a aprobat, apoi a dispărut pe aleea slab luminată de luna plină.

Read Full Post »

După incidentul din laborator, decanul, ne lipsise de tot ce însemna tehnologie. Pedeapsa, fusese pusă pentru tot restul semestrului. Jumătate de an mă mai despărțea de iubita mea. Mă gândeam la ochii ei calzi, la buzele ei roșii și dulci, la buclele ei ciocolatii, strălucind în soarele  Romei. Priveam trist pe geam, realizând cât de îngrijorată și tristă era micuțul meu înger, pentru înstrăinarea mea de ea. Dacă aș fi stat locului, și n-aș fi acceptat pariul ăla nenorocit, acum puteam să-i răspund la scrisori, m-am certat. Oare ce credea Becca ? Sentimentele ei se schimbaseră ?

– Doamne, dacă o pierd, o să înebunesc… am șoptit în întunericul din încăpere.

Îmi lipsea, mai mult decât orice ce altceva. Nu-mi păsa de nimic, eu o vroiam doar pe ea. Să-i gust dulceața buzelor, să-i conturez trupul frumos și zvelt, să o țin strâns în brațe. Începusem să clipesc rapid, din cauza lacrimilor care-mi inundau ochii triști.

– Nu plânge… glasul suav al Beccăi traversă camera.

Când m-am întors, privirea ei se intersectă cu a mea. Era același chip angelic, aceeași ochi blânzi, care acum îmi zâmbeau palid. M-am apropiat încet de ea, cu inima strânsă de frică să nu dispară. Degetele mele alunecau ușor pe fața ei delicată.

– Te iubesc… i-am șoptit cu glasul stins.

A chicotit veselă, și mi-a luat mâna într-a ei. Ne-am așezat pe patul moale, ea ghemuită în brațele mele, cum obișnuiam.

– Becca ?

– Da ? buclele i s-au scuturat alene, când și-a întors privirea.

– Spune-mi că nu visez…

– Nu visezi, aveai nevoie de mine, iar eu am venit… ciufulitule, a râs cristalin.

– Promite-mi că mâine vei fi aici, că nu vei dispărea, am zis plecându-mi capul, încercând să alung lacrimile.

M-a mângâiat tăcută.

– Voi fi mereu aici… și-a îndreptat degetele spre inima mea, apoi și-a potrivit palma în același loc.

Am adormit, îmbrățișați, privind mereu unul în ochii celuilalt.

 

 

Ceasul ticăia cu bătăi slabe, indicând ora 8:00. Mi-am desprins leneș pleoapele, încă îmbătat de parfumul ei. M-am foit nervos, încercând să ajung la ea, să o sărut. Dar nu mai era acolo. Dispăruse. Am zâmbit trist, gândindu-mă la seara precedentă.

Read Full Post »

Un an și jumătate … atât trecuse de când Erik plecase. Desigur la început ne scriam des, povestind despre întâmplările de zi cu zi, el mai emoționat ca nicicând de șansa pe care o primise, și de care acum profita la maxim. Dar de două luni, ceva se schimbase, primeam vești de la el odată la două-trei săptămâni până , când undeva pe drum totul s-a terminat. Deși îi scriam mereu, nu mai primeam nici un răspuns. Era o zi mohorâtă de vară, vremea se schimbase, norii întunecați acoperind flămânzi cerul limpede.

Într-un fel mă obișnuisem cu lipsa lui, dar erau multe momentele când nu puteam respira gândindu-mă la el. M-am așezat la măsuța lui, aprinzând lampa , rotind un pix între degetele-mi reci , încercând să îi scriu ceva.

” Aș încerca să te întreb dacă mai simți la fel… Dacă sentimentele noaste se mai leagă într-un fel. Dar mă opresc , certându-mă că gândurile mele o iau razna. Vreau doar să știu dacă ești bine. Liniștea ta, îmi taie răsuflarea… Vreau să nu uiți că orice s-ar întâmpla , eu voi fi aici, în calitate de iubită sau prietenă… Te iubesc, Becca. ”

Mâinile îmi tremurau nevrotic în timp ce introduceam scrisoarea în cutia poștală. Am urcat înapoi în apartament, și ca în majoritatea timpului, m-am strecurat între așternutile ,care odată fuseseră ale lui, și care încă îi păstrau mirosul. Aici îl simțeam mai viu ca niciodată. Aici visele mele erau încă intacte. Iar când pășeam pragul camerei , parcă eram aruncată într-o altă lume, într-o lume, în care el nu exista.

 

 

 

 

M-am trezit țipând numele tău în mijlocul nopții.Camera se învartea cu mine, și stomacul mi-o luase razna. Gâfâiam sacadant, inima-mi bătea cu putere, vroia parcă să iasă sa fugă la tine. Bâjbâiam speriată prin întunericul gros din încăpere luptând cu proprii demoni. Am întins mâna tremurândă după paharul cu apă, am luat lacomă o inghițitură, încât m-am înecat în încercarea de a-mi potoli nebunia. Am aprins veioza și-am rămas cu ochii deschiși, ațintiți în tavan, amorțită printe așternuturi, cu perna strânsă puternic in brațe, până dimineață, când primele raze ale soarelui mi-au mângâiat fantomtic chipul schimonosit de durerea acerbă ce-mi invadase trupul slăbit.

Pentru o clipă am rămas suspendată în timp, nu puteam reacționa, rana care începuse sa sângereze înăuntrul meu, s-a deschis și a început să impraștie șuvoi de mânie in tot corpul. Fantomele trecutului goneau sălbatice, transformându-mă într-o păpușă a cărui stăpân, nu mai era mulțumită de ea, aruncând-o cât colo, fără milă.

Read Full Post »

Câteva zile mai târziu, ne-am întors, în New York, iar trei săptămâni după am început facultate. Mai aveam încă de doi ani, până visul meu avea să se împlinească. Printre orele de psihologie și criminalistică, printre cele petrecute cu Erik și Cassie, abia mai puteam respira. Dar îmi plăcea turnura pe care viața mea o luase.

Într-una din zile sporovăiam mulțumită cu Cassie în bucătărie, când Erik a intrat bosumflat în încăpere. L-am privit pentru o secundă, apoi i-am făcut semn lui Cassie să ne lase singuri. Când ușa de la intrare se închise , l-am urmat în camera de zi, așezându-mă în brațele lui pe canapea. Tăcea, și  privea în gol. Mă strânse mai tare la pieptul lui, semn că ceva se întâmplase. După scurt timp spuse încet:

– Trebuie să plec…

Nu m-am mișcat deloc, împietrisem simțindu-i agitația și căldura corpului lipit de al meu.

– Am primit bursa, a continuat cu același glas trist. Am depus-o cu mult înainte, să pot spera la tine. Acum nu … dar l-am oprit atingându-i buzele rumenite, cu degetul.

L-am strâns de mână, și mi-am rezemat căpșorul acolo unde inima lui bătea în reprize scurte, nervoase. Mi-am înghițit lacrimile , strânse în gât, și am inspirat mirosul care-l caracteriza. Am închis ochii, purtată pentru o clipă spre amintirile din vară.

– Ar trebui să profiți de asta, i-am spus tremurând.

 

 

 

Mi-am potrivit chipul la același nivel cu al lui, și l-am privit în ochi. I-am zâmbit, din tot sufletul, fericită de șansa pe care o primise.

– Dar , Becca , trebuie să plec în Franța … pentru … vocea i se stinse.

Am înghițit în sec, cuprizându-i obrajii fierbinți cu palmele.

– Te voi aștepta, promit, și-apoi puteam vorbi când vrem noi, scrisori, telefon … va fi bine.

 

 

 

A doua zi , îi țineam mâinile într-ale mele, așteptând decolarea avionului. Când o voce sumbră străbătu peste gălăgia făcută de ceilalți călători, pentru anunțarea zborului, inima mi se strânse în piept cu o durere cruntă. Mi-a mângâiat fața, sărutându-mă cu poftă.

– Peste doi ani, aici, aceeași zi, aceeași oră, mi-a spus după ce s-a îndepărtat de mine.

Am zâmbit și m-am cufundat în brațele lui. L-am sărutat pentru ultima oară, apoi am privit pe geam spre avionul care tocmai se înălța cu inima mea.

 

 

Casa părea goală și fără viață, ca și cum nimeni n-ar fi locuit acolo. Culorile se estompaseră, devenind de un gri înecăcios. Nimic nu părea la locul lui. Era ca și cum cineva, îmi smulsese o parte din inima, partea care valora cel mai mult, și îmi lăsase în batjocoră atât cât să pot continua cu drumul meu. Mi-am desprinse picioarele de podeaua rece și-am intrat cu sufletul zvâcnindu-mi de durere în camera lui. Era gol. Am încercat să rememorez lucrurile lui, lampa verde, slab luminată, tricoul lui aruncat în grabă pe scaunul acum aruncat într-un colț al camerei, fotografiile ce atârnau desuprea patului, în cel mai mic detaliu am închis ochii și-am contruit ceea ce mi se furase într-o secundă, până la parfumul lui îmbătător, la imaginea lui frumoasă și ego-ul lui uriaș. Am râs scurt la gândul ăsta, apoi m-am lăsat peste așternuturile ce încă purtau aroma iubitului meu dulce. Am adormit, cu lacrimile înțepându-mi răutăcios pleoapele grele și obosite.

Read Full Post »

Mi-am potrivit fustița neagră, înfoiată, scurtă, peste maieul alb, potrivindu-mi cureau deasupra taliei. Mi-am asortat tocurile înalte îmbrăcate în satin de aceeași culoare ca și fustița. Mi-am colorat genele cu un strat gros de rimel, dându-le un aspect misterios. Mi-am conturat buzele cu o urmă de gloss, și puțin fond de ten, pentru un efect complet. Mi-am desprins buclele, lăsându-le să cadă în voie pe umerii goi. Am zâmbit , la chipul care se oglindea în fața mea, și-am fluturat leneșă din gene.

Erik a ieșit din baie, înfășurat într-un prosop, cu trupul acoperit de stropi de apă ce luceau enigmatic și îmbietor. Când m-a văzut, ochii au început să-i sclipească, privindu-mă admirabil. Cochetam grațios, alunecând pe tărâmuri necunoscute,  cu bestia care mă privea incitant. Am chicotit , mușcându-mi buzele pofticioasă.

–   Très chic , mon petite ange ! ” Foarte chic, îngerașul meu ! ”

Mi-am dat răutăcioasă ochii peste cap. M-am apropiat de el, sărutându-l acolo unde picăturile de apă încă se mândreau pe trupul lui frumos. A tresărit ușor, luându-mi bărbia între degetele lui, și șoptindu-mi:

– Îți place să te joci cu focul…

Nu m-am putut abține, l-am privit poznaș, și m-am apropiat de urechea lui:

– Dar tu știi că nu mă ard…și-mi place…

– Cât poți fi de încăpățânată, a pufnit sarcastic.

– Nț,nț, iubitul meu… crezi că ai vreo șansă să reziști ?mi-am trecut brațele peste umerii lui bronzați, lipindu-mi obrazul de spatele lui.

– Cine a spus că vreau, micuța mea răzvrătită ?mi-a sărutat degetele, apoi și-a fixat privirea într-a mea.

Gândurile noastre împletite păreau să aibă propria voință. Puteam înțelege dorințele unul , celuilalt fără să avem nevoie de cuvinte. ” Două jumătăți fac un întreg. Două inimi fac un suflet. ” – versurile melodiei îmi răsunau în minte, în timp ce trupurile noastre lipite unul de celălalt dansau în ritmul iubirii.

Read Full Post »

Degetele lui alunecau încet, conturându-mi trăsăturile feței mele sprijinite de pieptul lui cald, și puternic. Respirația îi aluneca și urca încet în sus, făcându-i pieptul să i se înfoaie amuzant. Inima îi galopa zgomotos, asemenea unui Pur Sânge mândru de frumusețea și splendoarea lui. Mi-am deprins pleoapele, clipind încă somnoroasă spre imaginea lui care se contura cu fiecare clipă, devenind din ce în ce mai clară. Brunetul meu cu ochii verzi ca smaraldul, mă privea atent , cu un zâmbet dulce pe chipul proaspăt ras. Mirosul de after-shave îmi invadă simțurile. Am inspirat adânc parfumul care mă făcea atât de vulnerabilă, și care-mi trezea sentimente noi, sălbatice.

– Bună dimineața somnoroaso…

Mi-am prins mâinile de gâtul lui, și l-am tras înspre mine. Și-a apropiat buzele  de ale mele, contopindu-se într-un sărut plin de gingășie și vibrații tulburător de înmiresmate. Și-a strecurat limba, între buzele mele întredeschise, invitându-mă să-i gust dulceța care îl caracteriza. Secundele se scurgeau în voie, pierdute în bucla de timp care ne înconjura, în timp ce noi ne jucam, exploram cu fiecare atingere , tremurând de plăcere. M-am desprins gâfâind de el, desenându-i cerculețe pe abdomenul plat, în timp ce el se juca distrat în părul meu, răsucindu-mi buclele, și inspirând parfumul lor, după bunul lui plac.

 

 

Alunecam pe străzile Romei, plutind în pași de vals, el ținându-mi mâna, și răsucindu-mă râzând, iar eu pășind pe vârfuri, scuturându-mi buclele ciocolatii cu chipul plin de dragoste și satisfacție.  El, bucățica mea de rai, Adonis-ul meu desăvârșit, cu pielea de culoarea cafelei cu lapte, cu ochii strălucind neastâpărați, mici scântei ale cerului, și buzele de culoarea zmeurei coapte, numai bune de sărutat. Cămașa albastră i se contura perfect pe corpul bine făcut, iar părul ciufulit îi dădea un aer de băiat rău, băiatul după care toate fetele s-ar topi.

– Mademoiselle , înghețată ? își așeza mâinile pe talia mea, și mă sărută.

– Nu e Franța, ciufulite, i-am trecut mâinile printre suvițele brune care sclipeau frenetic în razele soarelui. Și da, de fistic și ciocolată.

Mi-a oferit un con de napolitană, acoperit de două bile reci și colorate. Am gustat pofticioasă, răcorindu-mi buzele pline de dorință.

Read Full Post »

În sfârșit după atâta timp , Becca dormea liniștită în brațele mele. I-am ferit o șuviță de pe obraz, și-am sărutat-o pe frunte. S-a foit , ghemuindu-se mai tare în brațele mele. O priveam fericit. Femeia pe care o iubeam cel mai mult, acum era a mea, a mea, și aveam să o fac fericită mereu.

– Te iubesc , i-am spus încet la ureche.

A zâmbit, și a deschis încet ochii. Mă privea printre genele negricioase ,fluturate alene, cu ochii ei mari ciocolatii, curioasă. I-am sărutat obrazul moale și cald. Și-a strecurat degetele în jurul gâtului meu, și m-a tras mai aproape de ea.

– Ciufulitule …

– Frumoaso…

A chicotit veselă.

 

 

 

Ne plimbam pe străzile aglomerate ale Romei. Soarele strălucea puternic ,iar raze aurii învăluiau neastâmpărate  părul plin de culoare al iubitei mele. Își legăna buclele castanii, în bătaia lină a vântului, cu zâmbetul pe buze. O priveam pe furiș, fericit de cât de încântată era de excursia noastră. Un gând ștrengar, mi-a atras atenția.

– Iubito !

– Da iubire ? , s-a oprit sărutându-mi gingaș buzele.

– Așteaptă aici puțin…

S-a uitat curioasă la mine, și a aprobat. M-am depărtat de ea, și-am trecut strada. M-am întors câteva minute mai târziu, pe un scuter. Când m-a văzut,  ochii de culoarea caramelului topit, s-au umplut de emoție. I-am întins mâna. Și-a așezat degetele firave și reci peste ale mele, și s-a urcat alături de mine.

– Ești plin de surprize, a exclamat bucuroasă, strângându-și brațele calde în jurul taliei mele.

O briză ușoară aluneca între noi , ciufulind-o toată. Mi-am înăbușit un zâmbet, când rochița ei roșie i-a fluturat în toate direcțiile. A țipat supărată, strâmbând din nasul mic și jucăuș , certându-mă.

Read Full Post »

– Iubito hai grăbește-te, o să întârziem, m-a certat dulce Erik.

– Acum, acum, acum ! Mi-am trântit valiza pe podea, și-am târâit-o după mine până în camera de zi.

Când m-a văzut, a zâmbit tandru, mi-a luat mâna și m-a sărutat.

– Haide !

Am coborât rapid scările, iar Erik a oprit un taxi.

– La aeroport vă rog…

M-am cuibărit în brațele lui calde, inspirându-i parfumul atât de familiar.

 

 

Avionul decolase de câteva minute, iar eu priveam încântată pe geam, la lumea care se depărta de noi. Peste ceva timp am adormit. Încet , încet imagini cu mine, și cu Erik mi se conturau în vis.

– Te iubesc, mi-a șoptit la ureche. Nu te voi uita niciodată.

– Nu înțeleg, m-am uitat încruntată la el.

Mi-a prins mâinile într-ale lui.

– Să nu mă uiți iubito !

– Erik, încetează i-am șoptit sugrumată, strângându-l cu putere de mână, dar prea târziu , deja imaginea lui dispărea ușor, iar eu nu-l mai puteam atinge.

M-am trezit cu un sentiment ciudat. Erik mă privea îngrijorat. M-am uitat la mâinile noastre împreunate, și la urmele lăsate de strânsoarea mea. Mi-a ferit șuvițele de pe obraz, și mi-a luat chipul în mâini.

– Becca, ești bine ?

– Da, sunt, sunt bine, am îngânat.

– Ce s-a întâmplat, ce-ai visat ?

– Ăăăh, nimic…. i-am evitat privirea.

A oftat trist, și m-a strâns lângă el.

– Te iubesc.

– Și eu te iubesc.

După ce am coborât din avion, am inspirat adânc aerul proaspăt și necunoscut.

– Italia… am murmurat.

 

 

Ajunși la hotel, am cerut o cameră cu pat dublu, cât mai spațioasă. Am făcut rapid un duș împreună, am comandat cina, apoi ne-am strecurat afară. ” Ce lume diferită .”, m-am gândit în timp ce ne plimbam în lumina lunii pline care dădea un aspect magic orașului, trimițând raze colorate de-alungul pieții.

– Fontana di Trevi  , am exclamat fericită.

Erik mi-a zâmbit, în timp ce mă urmărea cu privirea, la fiecare pas.

– Am atins apa, și l-am stropit șireată.

A început să râdă.

– Ce copil ești ! Vino încoa, m-a luat în brațe în timp ce priveam amândoi luminile ce se scăldau peste peisajul feeric din fața noastră. Știi … ăsta e zeul mării, Neptun , aflat  într-un car de luptă ce are forma unei scoici, tras de doi căluți de mare. Unul dintre cai este nărăvaș iar celălalt este calm și supus. Aceștia simbolizează dispoziția fluctuantă a mării. La stânga lui Neptun se găsește o statuie ce reprezintă abundența, iar cea din dreapta reprezintă sănătatea perfectă. Deasupra sculpturilor se găsesc basoreliefuri, unul din ele infatișând-o pe Agripa, fata după care a fost denumit apeductul. Apa de pe fundul fântânii reprezintă marea. Legenda spune că cel ce arunca o monedă in apă se va intoarce la Roma. Această monedă trebuie aruncată peste umar cu spatele la fantana, îmi explică el serios.

– Am o idee, i-am făcut din ochi veselă. Hai să ne punem câte o dorință…, am scos două monede.

I-am oferit una lui. Mă privea cu ochi de copil, și cu un zâmbet inocent.

– Haide ! , l-am certat.

Ne-am întors cu spatele. ” Te rog nu mi-l lua, și ai grijă mereu de el, oriunde ar fi fă-l fericit. ” – am spus tristă, gândindu-mă la vis, apoi am aruncat moneda.

Mă privea atât de serioasă. Lumina lunii îi făcea chipul să strălucească special. Era frumoasă. Dacă aș fi putut să-i spun cât de mult o iubesc, mi-aș fi temut, că nu-mi ajung cuvintele. M-am întors cu spatele, la fântână, și-am luat-o de mână.

– Împreună, am spus.

A dat din cap încântată.” Pentru totdeauna. O iubesc, și așa va fi mereu. Să fii fericită mereu, raza mea de soare.”, mi-am zis privind-o, apoi am aruncat moneda.

Read Full Post »

M-a ridicat pe blat, apoi m-a sărutat. Pusesem toată dorința , toate emoțiile pe care le simțeam de când îl întâlnisem, de când tânjeam după buzele lui acum dulci și moi, lipite de ale mele. S-a depărtat ușor și a zâmbit răutăcios. Mi-am mușcat buzele plină de dorință. L-am tras de tricou lângă mine, și de data asta mi-am lins buzele lăsând loc unui gust pervers și gata de joacă. I-am dat jos tricoul, și i-am mângâiat mușchii calzi cerând mai mult.

– Te joci cu focul, mi-a șoptit la ureche, apoi a râs.

Îmi descheie încet nasturii de la cămașă, și exclamă plăcut surprins. Mă săruta încet pe gât, alunecând tot mai jos. Urmele lăsate de buzele lui, ardeau ca focul mocnit. Corpul mi se topea sub atingerea lui fierbinte. Abia reușeam să respir, învăluită de parfumul pielii lui.

– Poate în dormitor, i-am sugerat jucăușă.

Mi-a sărutat degetele, apoi m-a ridicat din nou în brațe. Mi-am lăsat capul pe pieptul lui, acolo unde inima părea să-i bată rapid și cu putere. Am intrat în cameră, și ne-am pierdut printre așternuturi.

– Știi , eu tot cred ca ai prea multe haine pe tine, i-am zis răutăcioasă.

Ridică privirea, și-am avut senzația că în ochii lui dansau flăcări. Obrajii lui erau frumoși și ușor colorați. Mă trase cu blândețe în brațele lui. Iși îngropă fața în buclele mele, simțindu-i buzele fierbinți pe gât. Mi-am împreunat mâinile în jurul gâtului lui. Brațele lui mă înconjurau , pielea lui era lipită de a mea. Eram prinși de o pasiune sălbatică, în timp ce trupurile noastre erau suspuse unei magii delicioase, care devenea tot mai profundă.

 

 

M-am trezit în brațele lui. Mă privea cu dragoste, iar ochii lui verzi sclipeau frumos, în lumina dimineții. M-a sărutat pe frunte, jucându-se distrat în părul meu.

– Te iubesc , mi-a șoptit încet la ureche, iar mii de fluturași îmi invadară stomacul.

Era ceva nou, nu simțisem asta nici măcar pentru Drew. Probabil asta era iubirea adevărată mi-am zis. M-a tras aproape de el, și m-a sărutat din nou și din nou.  Poate el nu știa, dar în acea dimineață mă născusem cumva din nou. Am petrecut aproape toată ziua în pat, unul în brațele altuia povestind tot ce ne pica la îndemână.

Read Full Post »

M-a luat în brațe , și am urcat în apartament. Încă nu-mi revenisem din șoc. M-a lăsat pe canapea, iar el a intrat în baie. A revenit, schimbat, și cu prosoape uscate.

– Uite tremuri, vino încoa.

M-a tras spre el, a pus unul dintre proasoape pe spatele meu. Apoi cu un altul a început să mă șteargă ușor. Tremuram lângă el, și-l priveam pierdută cu ochi de copil. M-a sărutat pe nas, apoi mi-a făcut semn să merg să mă schimb. Am făcut un duș fierbinte. Mi-am pus lenjeria roșie, mi-am luat una dintre cămășie lui care stătea agățată într-un umeraș, pe ușa din baie, și papucii de casă în picioare. L-am găsit în bucătărie, fredonând slab dar fericit. M-am așezat pe scaun cuminte, și în tăcere. M-a privit îndelung, în privirea lui citind mai multe emoții : curiozitate, încântare, și încă ceva. A pregătit rapid două căni de ceai fierbinte și mi-a spus să beau. L-am ascultat. Lichidul fierbinte, m-a dezghețat complet, simțind căldura vie care-mi parcurgea în viteză simțurile. Pielea mi s-a făcut ca de găină.

– Ți-e frig ? m-a întrebat privind îngrijorat la picioarele mele goale.

Am dat din cap că nu.

– Deci ? Nu mi-ai răspuns, mâine …  mergi cu mine ?

Mi-am adunat o clipă puterile.

– Madison ? am murmurat.

S-a strâmbat, apoi a râs.

– A mers, a ridicat din umeri.

– Ce a mers ? m-am încruntat.

A înconjurat masa, m-a tras de mână, m-a luat în brațe, și m-a sărutat.

– Asta , a zis încântat de isprava lui.

– Adică ai făcut toate astea , doar ca să… dar mi-a pierit glasul. Nu știam dacă să fiu supărată sau altceva.

– Rebeca îmi pară rău, roși el … am vrut doar să…

I-am pus degetul peste buze. A dat trist și obosit din cap.

– Tu nu ai idee, de cât timp îmi doresc asta…

– Dar Erik, eu …

– Ascultă-mă, a zis , iar eu am tăcut… Erai cu Drew… Am încercat să-ți fiu prieten, dar n-am reușit. Cu cât încercam mai mult să te uit, cu atât mai mult mă îndrăgosteam de tine. Apoi tu și el , adică … iar eu am sperat. După ai plecat, am înțeles, aveai nevoie de timp, dar … m-ai lăsat singur. Nopțile dormeam în camera ta, acolo te găseam lângă mine. Într-un sfârșit te-ai întors, și mi-a fost frică să nu te pierd din nou. Am rugat-o pe Madison să mă ajute, vroiam să știu dacă tu simți același lucru. Sâmbăta trecută , când te-am văzut dansând cu altul mi s-a tăiat respirația. Dar mi-am zis că trebuie să mai risc puțin, iar acum uite … stau aici , cu tine… a oftat necăjit. Te rog, nu-mi lua asta.

L-am mângâiat pe obraz, și am zâmbit.

– Te iubesc, i-am șoptit.

Read Full Post »

Mi-am șters aspru obrajii pătați de lacrimi, și-am ieșit în întâmpinarea ei. Dar nu era nimeni, în afară de Erik.

– Madison ? l-am privit întrebător.

S-a apropiat de mine, și m-a studiat o clipă.

– Becca , tu ai plâns ? a întrebat încruntându-se.

– Ha, visezi, am râs forțat și mi-am mutat privirea în direcția opusă.

Mi-a pus degetul sub bărbie, și mi-a îndreptat fața spre el. Mă privea trist.

– Ce faci ? am zis zâmbind , dându-i mâna la o parte.

– A fost aici , să-mi spună că mâine plecăm.

– Mâine , ce faceți ? am înghițit în sec.

– Plecăm a dat indiferent din umeri…

– Unde ? am încercat să-mi stăpânesc groaza de a-l pierde.

– În Italia… are niște rude acolo , și vrea să mergem în vacanță… sau mă rog , cât a mai rămas din ea.

– Îmi pare bine pentru voi, am răspuns răgușită. Eu trebuie , să… n-am mai zis nimic, mi-am luat balerinii, și-am ieșit pe ușă.

L-am auzit strigandu-mă, dar am coborât în fugă scările, apoi m-am oprit, în ploaie. M-am așezat tristă pe trotuar, pierdută printre stropii ce se bălăgăneau din adâncul cerului acoperit de câțiva nori.

– La dracu , am țipat ! Te urăsc !

– Pe cine ? m-am întors, și lângă mine l-am văzut pe Erik. M-am ridicat în picioare, și l-am privit nervoasă.

– Vrei să mă lași ? i-am zis sarcastică.

– Dar Becca, m-a strâns de încheietură. M-am smucit, și m-am uitat urât la el.

– Lasă-mă în pace, du-te și fă-ți bagajele, mâine trebuie să pleci. Nu e nevoie să stai după mine. Du-te și fii fericit, cu … dar n-am îndrăznit să-i spun numele.

– Ești geloasă, m-a privit amuzat.

– Ce-i de râs ? Ha, ha , desigur că … m-am oprit. Ceva în mine s-a spart , s-a sfărâmat în mii de bucățele. Normal că eram , doar îl iubeam, cum aș fi suportat să-l pierd și pe el ? Să-l știu în brațele alteia. Eram egoistă , dar era al meu.

– Da sunt ! Sunt GELOASĂ ! Ești mulțumit ? i-am țipat.

În momentul următor, trupul meu era lipit de al lui, iar el zâmbea fericit ? Apoi și-a apropiat buzele de ale mele. Am închis ochii de frică să nu cad din nou în capcană. Dar m-a sărutat, M-A SĂRUTAT ! Inima mea făcea tumbe în toate direcțiile de fericire. Tremuram din toate încheieturile. S-a desprins încet de mine. și mi-a șoptit la ureche:

– Ți-a luat cam mult să știi…

Îl priveam pierdută.

– Deci ? Mâine … vii cu mine în Italia ?

– P-p-pofttim ?

Read Full Post »

Frânturi din seara trecută, imi zburau acum prin minte. Rezemată de scaun, îmi încălzeam mâinile ce îmbrățișau cana fierbinte de ceai. Zâmbeam cinic, și așteptam prezența lui Erik. Dar era deja târziu, era imposibil să doarmă atât. Mi-am întins leneșă picioarele, și-am pășit pe vârfuri până în camera lui. Am bătut ușor la ușă, și mi-am strecurat capul înăuntru. Era liniște, iar el nu era niciunde. Zâmbetul mi s-a șters. M-am lăsat pe patul lui moale și cald,  trăgând pătura peste mine, inspirând pofticioasă parfumul lui. Mi-am lipit capul de perna lui, și-am închis ochii.

 

 

Pași apăsați stăruiau pe lângă mine. Am deschis ochii leneșă , și i-am văzut privirea amuzată stăruind asupra mea. Mi-am amintit imediat unde eram , și-am sărit ca arsă din patul lui.

– Ăăă, scuze am bolborosit, cu inima bătându-mi puternic în piept.

M-am strecurat îmbujorată pe lângă el , și am ieșit din cameră.  M-a găsit într-un sfârșit în bucătărie.

– Aici erai, hoață de paturi ce ești, a spus râzând.

M-am încruntat, iar buzele mi s-au strâns într-o linie dreaptă și dezamăgită.

– Hei, hei , glumesc, s-a apropiat de mine, și m-a îmbrățișat, iar eu m-am înmuiat în brațele lui.

M-a privit surâzând în ochi. Mi-am apropiat chipul de el, în încercarea de a-l săruta, dar atunci s-a auzit soneria, iar el a strigat încântat.

– Trebuie să fie Madison, mi-a dat drumul, și a plecat în întâmpinarea ei.

Am rămas înmărmurită în mijlocul camerei. ”M-M-Madison? Dar am crezut… noi … aseară !” Mi-am lăsat capul tristă într-o parte, am oftat greoi și mi-am blestemat prostia, apoi m-am încuiat în camera mea. M-am ghemuit în fotoliu lângă geam. O ploaie liniștită cădea cu stropi uriași asupra orașului, dar în sufletul meu, ploaia mea, se transformase în furtună. Eram aruncată de valuri cât mai departe de țărm, de inima lui. Mi-am strâns picioarele la piept, și-am început să plâng șters.

Read Full Post »

Trei zile mai târziu, se ivi ocazia perfectă. Era o după-amiază de sâmbătă călduroasă de vară. Am sunat-o pe Cassie, iar ea a venit neîntârziat. Stăteam amândouă în camera de zi, când râsete se auziră de-alungul coridorului, apoi ușa de la intrare se dechise, iar Erik și prietena lui, intrară în casă, apoi s-au oprit alături de noi, fiecare ocupându-și câte un loc pe canapea.

– Ce faceți ? întrebă el.

– Uite, mă chinui să o conving pe Becca să ieșim în seara asta în club. Nu știu ce e cu ea zilele astea, oftă teatral Cassie, iar Erik zâmbi din priviri.

– Chiar așa Becca, poate ar trebui să ieși… comentă el.

– De fapt, se gândi Cassie, ce ar fi să mergem toți ? Ce zici Madison ? și îi făcu cu ochiul.

Tipa se uită încurcată la Erik, iar acesta aprobă.

– De ce nu ? Așa avem ocazia, să petrecem mai mult timp împreună, apoi o luă în brațe pe Madison.

Am scrâșnit din dinți, și mi-am încleștat pumnii de canapea, iar Cassie m-a strâns de picior. M-am relaxat în secunda următoare, încercând să par indiferentă.

 

 

Am intrat sub duș, apa fierbinte mă relaxa, mușchii încordați scânceau sub atingerea ei, pielea îmi tremura agitată sub căldura ei care curgea frenetic, îmbrățisându-mi armonios trupul gol. Țineam ochii strânși, gândindu-mă la cum va fi în următoarele ore, dacă îmi reușea planul. Am zâmbit prostește. După un sfert de oră, mi-am șters pielea cafenie, mi-am aranjat buclele, care-mi acopereau umerii dezveliți. Trasez o urmă fină de dermatograf deasupra pleoapei, aplic rimel din abundență, până ochii îmi devin ca cei de felină, puțină pudră, și o urmă de gloss îmi acoperă buzele roșii. Mă privesc îndelung, și știu că sunt gata. Îmbrac rochia dăruită de Erik, alături de ciorapii fini de mătase, ce-mi scot mlădios picioarele bronzate în evidență, și-asortez pantofii mei de aceeași culoare. Îmi atașez micuțele steluțe argintii în urechi, fac o piruetă și zâmbesc încântată la străina ce se oglindește în mine. Urma ca eu și Becca să ne întâlnim cu Cassie și Madison, la vreo două cvadrale distanță, apoi să mergem toți în club. Când Becca a ieșit din camera , mi s-a tăiat respirația. Să o definesc ca frumoasă, era puțin spus. Ochii îi străluceau sălbatic, trupul zvelt și bine conturat cu rochia pe care eu i-o dăruisem , o făcea să arate ca o păpușă. Nu-mi puteam dezlipi privirea de la ea. I-am întins brațul, iar ea și-a așezat mâna caldă pe el. Am încercat să-mi revin. Nici unul nu a spus nimic, până la întâlnirea cu fetele. Apoi ne-am despărțit. Ajunși la club, ne-am așezat la bar, fiecare comandând ceva de băut.

– Pff, ce frumoasă e, m-a înghiontit Madison. Ești norocos.

– Nici nu poți să-ți imaginezi, am spus șoptit.

La un moment dat, un bărbat , s-a așezat lângă Becca. Au început să râdă, iar el a invitat-o la dans. Când și-a așezat mâinile pe trupul ei, am mârâit nervos. Sângele îmi pulsa sălbatic în vene, iar brațele și gâtul mi se încordaseră sub veninul geloziei. Am luat-o pe Madison ,și-am condus-o pe ringul de dans, apropiindu-ne de cei doi. I-am salutat, și-am făcut în așa fel încât să schimbăm partenerii. De îndată ce Becca se afla în brațele mele, m-am relaxat. Mi-a zâmbit dulce, și-a ridicat din sprâncenele perfect conturate. Ochii ei se jucau periculos. A urmat o melodie lentă, și i-am lipit trupul de al meu. A tresărit, și și-a strâns mâinile în jurul gâtului meu, iar eu am luat-o de talie. Respirația ei rece pe gâtul meu, îmi trimitea fiori în întreg corpul. Am strâns-o mai tare, iar ea a râs răutăcios.

– Să nu mai faci asta niciodată, am mârâit agitat la urechea ei, mirosea atât de bine, în ea sălășluia ceva demonic venit din altă lume.

În momentul ăla, totul dispăruse, eram doar eu cu ea, și muzica, dansam lipiți unul de altul, purtați de magia care ne învăluise.

Read Full Post »

” Becca , îmi pare rău că fac asta, dar e singura cale…” mi-am repetat în gând înainte să dau ochii cu ea. Ca de obicei, era în bucătărie, pregătind micul dejun. Era din nou cu căștile în urechi, dansând în timp ce turna suc proaspăt în două pahare. În săptămâna cât lipsise se schimbase mult, ii putea citi asta în ochii ei mari și căprui care străluceau ca două nestemate.

– Bună dimineața , mă sărută pe obraz, iar eu am tresărit brusc revenindu-mi din visare.

– Bună dimineața, și-am făcut un pas înapoi , îndepărtând-o de mine.

– Hai să mănânci , m-a luat de mână și m-a condus la masă.

– Nu pot, i-am răspuns sec.

– De ce ? s-a uitat curioasă la mine.

– Iau micul dejun cu Madison, am încercat să zâmbesc.

– Oh, s-a întristat. Bine atunci.

N-am mai stat să zică ceva, am ieșit din încăpere și m-am sprijinit de ușă cu inima bătându-mi cu putere. ” Luptă iubita, promit că în curând o să fie bine ” am șoptit.

Mă trezisem încrezătoare în dimineața aceea. Aveam să lupt pentru el. Îl iubeam mult prea mult, să-l văd cu alta. M-am aranjat puțin , și m-am strecurat în bucătărie să pregătesc micul dejun. Un sfert de oră mai târziu, apăru și el. Mă privea ciudat, ca și cum se gândea ce să facă.

– Bună dimineața, l-am sărutat pe obraz, iar el a tresărit.

Mi-a răspuns fără prea mult chef și a făcut un pas înapoi. ”Bun” mi-am zis , vizibil supărată. Tu vrei să respecți regulile, dar eu nu. L-am tras de mână, dar mi-a zis că ia masa cu prietena lui apoi a ieșit din bucătărie. M-am prăbușit pe scaun, și mi-am zis că începusem cu stângu și că trebuia să mă străduiesc mai mult.

 

 

Seara , când s-a întors acasă , Madison era cu el. A condus-o în camera lui , și-au rămas acolo. Cassie era cu mine. Urechile îmi erau ciulite în direcția ușii de la camera lui. Eram departe de discuția cu Cassie , aprobam din când în când absentă. Mintea îmi era concentrată pe zgomotele care veneau de la cei doi. Râdeau din când în când, în rest era liniște.

– Tu mă asculți ? îmi atrase atenția Cassie.

– Îmi pare rău… doar că …

– Erik , așa-i ?
– Mhm, am dat tristă din cap.

– De ce nu-i spui ? Dacă mă întrebi pe mine e evident că tu ești fata pe care o iubește, a ridicat ea din umeri.

– Știu și eu … am zis fără convingere.

– Știu eu și știe și el, atât a mai spus Cassie, apoi am rămas amândouă tăcute privind în gol.

 

 

– Am o idee, am zis după câteva minute bune zâmbind. De fapt, mai mult un plan, am ridicat cârcotașă din sprâncene.

– Spune … s-a uitat interesată Cassie la mine.

Read Full Post »

– Madison ?

– Ce faci Erik ? se auzi o voce feminină, și puternică.

– Mâine…

– Bine, iubire, ne vedem.

– Hei Madison…

– Da ?
– Mulțumesc încă odată.

– Nici o problemă. Oricum îți eram datoare , râse înainte să închidă.

Respir ușor. Număr de la unu până la zece, și deschid încet ușa. Inima mi se oprește brusc, când îl găsesc pe Erik în compania unei fete, stând îmbrățișați pe canapea. Nici unul nu pare să fi observat prezența mea, așa că tușesc șters să îi anunț că le-am stricat petrecerea. Erik își întoarce confuz capul, și când mă vede, zâmbește.

– Hei, Rebeca , te-ai întors…

– Bună, îngân eu.

– Ea e prietena mea Madison… îmi face semn spre fata care acum mă privea insistent.

Avea părul negru ca tăciunele, ochii de un albastru pur, și un zâmbet malițios. Aprob cu o mișcare rapidă a capului, mă scuz că sunt obosită, și mă retrag în cameră. Aici simt cu totul se învârte cu mine. Amețită , mă așez pe pat, și-mi trec mâna care tremura violent peste stomac. Rămân acolo, pierdută printre așternuturi, până aud ușa deschizându-se, și îl văd pe Erik apropiindu-se de mine.

-Ți-am adus ceva de băut, și îmi întinse o cană aburindă cu ciocolată caldă. Te simți bine ? mă privi îngrijorat.

– Da, mersi, aprob fără prea mare convingere. Nu știam că ai prietenă, am spus încet.

– Până să pleci tu , nu aveam , a ridicat din umeri .

– Mă bucur pentru tine… mi-a scăpat un scâncet.

– Și eu că te-ai întors, zâmbi și ieși din cameră.

Mă foiesc neliniștită pe o parte și pe alta, de parcă cineva ar fi pus cuie sub mine. ” Și-acum ce fac ? ” , am oftat adânc.

Read Full Post »

Am ciocănit de două ori la ușă, iar Miles , a deschis într-un sfârșit. În spatele lui zulufi blonzi acopereau chipul unei fetițe de vreo doi anișori.

– Tati … a scâncit ea.

Miles a luat-o în brațe și m-a poftit înăuntru.

– Becca , ea e Ariel, și o sărută dulce pe obraz.

– Ai c-c-copil ? l-am întrebat uimită.

– Aha, e o minunăție de fată, zâmbi el fericit.

– Dar … cum ? Adică când ? m-am bâlbâit.

El a început să râdă, iar din una dintre încăperi, o voce cristalină o chemă pe fetiță, care își întorse capul micuț și firav în direcția respectivă.

– Mami… apoi îl mângâie pe Miles pe obraz.

– Bell, vino puțin ! strigă el.

M-a invitat în living, și ne-am așezat la o masă. În câteva secunde în pragul camerei, apăru și Bell. Avea ochii de un verde crud și sălbatic, pielea albă ca a laptelui, și părul drept tuns deasupra umerilor. Părea  firavă, și totuși era atât de drăguță.

– Bună, mi-a întins veselă mâna, tu trebuie să fii Rebeca. Miles, mi-a povestit atâtea despre tine, a râs ea scurt.

– Încântată de cunoștiință ! am răspuns repede.

– Ariel, unde te duci ? întrebă Miles, atrăgându-ne atenția la micuța care mă privea încântată.

Am ridicat-o cu atenție , și-am așezat-o pe genunchii mei. A bătut din palme satisfăcută. Am început să râdem cu toții. Avea ochii albaștri a lui Miles, și privirea gingașă a mamei ei. Se putea vedea de pe acum , domnișoara frumoasă care avea să devină, și mi-am putut da seama de cât de mândri trebuiau să fie Bell și Miles de ea, care o priveau încântați.

Între timp Bell adusese gustări, și ceva de băut, iar Miles, mi-a istorisit povestea lor.  Când seara se instală pe nesimțite, le-am spus că trebuie să plec acasă.

– Rebeca ?strigă Bell din ușă.

– Da ? m-am întors imediat spre ea.

– Vino și mâine, a chicotit ea.

Am zâmbit și i-am promis că așa voi face.

 

 

Următoarele zile mi le-am petrecut acasă la Miles mai tot timpul, în compania micuței și a mamei ei. Mă atașasem enorm de cele două. Bell era vorbăreață și zâmbea tot timpul, iar Ariel era cel mai dulce copil. Dar , era timpul să mă întorc.

Cu o seară înainte…

– Miles ? l-am privit nostalgică.

– Da Beca ?

– O să-mi fie tare dor de voi, și îți mulțumesc pentru zilele astea.

– Oricând scumpo… poate o să mai treci cândva…s-a îndreptat de spate, și-a zâmbit trist.

– Așa am să fac, l-am îmbrățișat.

Am sărutat-o pe Ariel, și pe Bell, și l-am certat pe Miles, să aibă grijă de ele mereu. A râs, și mi-a zis că nu și-ar putea vedea viața fără cele două. Mi-am luat în sfârșit la revedere, și mi-am îndreptat pașii spre casă. Mama , mă aștepta pe verandă.

– Pleci , așa-i ? iar o umbră de tristețe i-a acoperit chipul palid.

– Da, mami ! E timpul să mă întorc, să rezolv lucruri.

– Of, fetița mea…

Mi-a luat chipul în mâinile ei calde, și m-a pupat pe frunte. Am intrat în casă, am mai stat puțin cu ai mei, apoi am urcat în cameră. Bagajele erau făcute, iar eu nu aveam somn. Mâine era ziua în care îl revedeam, iar sufletul meu a înghițit în sec la gândul ăsta. Eram fericită, și totuși mi-era frică. Dar aveam să îi spun tot ce simt… vroiam să fiu fericită din nou. Am adormit, cu el în minte, iar dimineață când m-am trezit, un zâmbet stătea agățat de buzele mele.

Read Full Post »

Older Posts »