Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Adevărul gol-goluț.’ Category

A sărit ca arsă, și m-a sărutat cu toată puterea.

– Da, da, da ! De o mie de ori da !

– Și eu care am crezut că o să spui nu, am râs bosumflat.

– Prostuțule, te iubesc.

– Și acum , cred că o să-ți mai cer ceva.

Colțurile gurii i se curbară într-un zâmbet curios.

– Cer mult, dacă vreau o mini Rebeca ?

Râsul ei cristalin, umplu camera. Am luat-o în brațe, fericit că în sfârșit era a mea pentru totdeauna.

Pregătirile de nuntă, nu au durat prea mult, dar fiind că vroiam ceva simplu. Mi-au fost alături doar cei pe care îi iubeam cel mai mult.

 

– Acum ești doar a mea, mi-a zâmbit Erik, în timp ce-mi săruta degetele, acolo unde cu o săptămână în urmă îmi aranjase inelul.

– Doar a ta ! l-am sărutat.

Stăteam întinși pe spate, îmbrățișați, pe nisipul fierbinte , care ne înconjura alături de marea strălucitoare și albastră, visători, în începutul unei noi vieți împreună. Sufletul meu era împletit cu al lui, și știam că asta nu avea să o schimbe nimeni niciodată.

 

 

– Sfârșit. –

Anunțuri

Read Full Post »

Înapoi acasă… Erik o ajutase pe Anais, să-și instaleze bagajele în camera lui.

– Becca, iubito, nu te superi dacă stă cu noi o vreme, până își găsește un apartament ?  îmi întinse mâna Erik .

– Nu, poate să rămână, cât vrea. Dar am o idee despre unde ai putea tu dormi, în tot acest timp, am simțit cum obrajii mi se colorară, și i-am strâns mâna.

Drew stătea pe canapea, privind pe furiș la Anais.

– Hei, Anais, ce ar fi dacă Drew  ți-ar face un tur al zonei, i-am zâmbit șmecherește lui Drew.

– Becca, poate e obosită … nu vreau să … dar Anais îl opri.

– Mi-ar face plăcere, apoi au ieșit din apartament.

– Iar acum, tu , străine, ce-ar fi să-mi arăți cât de dor ți-a fost de mine.

M-a tras aproape de el. Am clătinat din cap, fermecată de strălucirea ochilor lui verzi. Mi-a ferit o șuviță rebelă de pe obraz, apoi și-a plimbat ușor un deget de-alungul buzelelor mele trandafirii. S-a aplecat și buzele ni s-au întâlnit. Am deschis gura și i-am întampinat gustul familiar. Avea același gust, aceeași atingere. Mi-am plimbat mâinile pe spatele lui, l-am cuprins de după umeri, și m-am lipit de el, abia reușind să respir.

– Nici nu pot să-ți imaginezi cât de mult mi-ai lipsit, mi-a șoptit în timp ce buzele lui coborau pe gât.

Sărutul nostru împărtășea aceeași taină, aceeași poftă care acum iși regăsea calea, împrăștiind șuvoaie de dorință în trupurile noastre lipite unul de celălalt.

Stăteam rezemată cu capul pe , pieptul lui frumos, ușor bronzat. Cu o mână desena ușor linii pe spatele meu dezgolit, iar cu cealaltă se juca distrat în părul meu.

– Aș vrea să rămânem așa pentru totdeauna, i-am zâmbit în timp ce mă zgâiam amețită în ochii lui de culoarea chihlimbarului.

M-a tras mai aproape de el, mi-a cuprins chipul în mâini.

– Pentru totdeauna… a murmurat înainte să mă sărute.

 

 

2 ani mai târziu…

Țin să anunț că am propriul meu cabinet psihologic, și mă descurc al naibii de bine.  Erik e devenit arhitect, și lucrează la una dintre cele mai bune firme din țară. Drew și mademoiselle Anais, după cum am sperat sunt împreună și sunt fericiți. Relația mea cu Erik, e mai frumoasă pe zi ce trece, totul fiind într-un cuvânt ”perfect”. Cassie e plecată în străinătate, dar ne scriem destul de des.

E 2:30 iar noi doi, coborâm pe străduța casei mele. Mama ne întâmpină cu un zâmbet imens, și mă îmbrățișează. Ne invită înăuntru, și ne servește masa. Pălăvrăgim ore în șir, fiecare mulțumit de atmosfera de care era înconjurat. Îl trag într-un final pe Erik deoparte, și îi spun că trebuie să mergem în vizită.

Două ciocănituri scurte în ușă, iar Miles se înființă în fața noastră. Făcu ochii mari de uimire, și mă cuprinse în brațe sărutându-mi vesel pe amândoi obrajii. Ca și data trecută Ariel, apăru în spatele tatălui ei. Dar de data asta crescuse. Era mult mai frumoasă ca ultima oară. Buclele ei blonde se bălăngăneau agitate pe umerii dezveliți. Am luat-o în brațe și m-a pupat dulce de tot, pe obraz.

– Ce mare te-ai făcut, i-am zâmbit tandru.

– Mătușa Becca, am tresărit la vorbele ei , iar Miles a început să râdă.

– Doar nu crezi, că am lăsat-o să uite de tine.

M-am îmbujorat, iar el mi-a făcut cu ochiul. Bell ne conduse în camera de zi, încântată că îmi ținusem promisiunea. Am vorbit ore în șir, eu ținând-o pe Ariel pe genunchi, sărutându-i creștetul, și jucându-mă în buclele ei frumos aranjate. Erik mă privea blând, iar în ochii lui citeam tandrețe și dragoste.

Fusese seara perfectă. Becca, îmi făcuse cunoștiință cu două persoane minunate. Dar dragostea cu care o privea pe Ariel, și dorința care i se citea în ochi, m-a făcut să realizez, că etapa asta trebuie să se terminte.

Ne-am luat la revedere de la Miles și Bell, și ne-am făcut drum spre casă, îmbrățișați sub luna plină care strălucea misterios pe cerul senin și plin de stele. A doua zi de dimineața, am ieșit singur afară. Am colindat străzile, până când am găsit ceea ce căutam.  Mi-am amintit cuvintele lui Becca ” pentru totdeauna” și-am știut că asta avea să fie cea mai frumoasă zi din viața noastră. Zi pe care mi-o doream de prima oară când o revăzusem. Am ales ceva simplu, dar minunat, așa cum era ea. Știam că urăște lucrurile pompoase. Am intrat rapid în camera ei, la timp când a deschis ochii ciocolatii, somnoroasă.

– Iubito, eu trebuie să-ți spun ceva.

S-a ridicat în fund pe pat, și m-a privit întrebător.

– Nu mai putem fi împreună, nu așa.

Fața i-a devenit palidă, iar câteva lacrimi i s-au adunat pe obraji.

– Dar Erik, eu … credeam căăă … noi …

– Vrei să fii soția mea ? am spus pe nerăsuflate.

Read Full Post »

Inspir adânc și simt aerul proaspăt de acasă. Anais, mă trage de mânecă și-mi cere să mă grăbesc.  ”  – Peste doi ani, aici, aceeași zi, aceeași oră. ” Îmi privesc ceasul, și constat că întârziasem, cu vreo 10 minute. Îmi aplic o palmă peste frunte, și înjur de toată frumusețea. Anais, se strâmbă, și mă ceartă. Grăbesc pasul, constatând că eram ultimii care ajunsesem la poartă.

– Nu puteai să mă trezești înainte să aterizăm ? îi spun, nervos.

– Ha, cine știa că o să-mi ia atât să te trezesc, a pufnit dând dezaprobator din cap.

Am grăbit pasul, împiedicându-mă de valiză.

– La dracu ! Tocmai acu… pășesc pragul, și-mi văd îngerul în brațele lui Drew, cu căp-șorul ei plin de bucle ciocolatii, pe pieptul lui.

Îmi încleștez pumnii , și o trag pe Anais lângă mine. Drew ridică capul, și din priviri îi prind uimirea și scuzele în același timp. O îndepărtează pe Becca, apoi îi șoptește ceva. Se întoarce încet. Obrajii îi erau plini de lacrimi. Las valiza să cadă, și o prind la timp în brațe. Îmi îngrop fața în părul ei moale și parfumat, și îi sărut gâtul.

Mă agaț de Drew , și-i cer să plecăm, cu ochii plini de lacrimi. Mă strânge la piept, încercând să mă protejeze de suferința care mă măcina pe dinăuntru. Mă îndepărtează ușor, și-mi spun să mă întorc. Nu vreau să-l ascult, îmi era frică să privesc. Nu vroiam doar un miraj, îl vroiam pe el. Dar îl ascult, și mă întorc încet pe călcâie, până dau de chipul lui palid și trist. Ochilor și inimii mele nu-i vine să creadă. Fac un pas, dar mă opresc, observând mâna lui ținând-o pe cea a unei străine cu chipul de porțelan. În secunda următoare îi dă drumul, și își deschide brațele. Picioarele refuză să mă asculte, și trupul mi se acomodează cu căldura lui. Îi inspir parfumul dulce. Îi simt buzele calde, sărutând-mi gâtul.

– Ai întârziat… am spus cu vocea răgușită.

Îmi prinde chipul în palme, și buzele lui se contopesc cu ale mele, într-un sărut fiebinte, și sălbatic.

– Te iubesc… îmi șoptește respirând greoi.

– Te iubesc… și simt cum inima mea se zbate cu putere încearcând să se lipească de a lui.

– Frumosul meu înger, ea e Anais, verișoara mea, îmi face un semn scurt, spre străina de lângă noi.

Îi zâmbesc forțat, și îi întind mâna.

– Bună, eu sunt Becca.

– Ooo, dar știu atâtea despre tine, abia așteptam clipa asta, mă privește euforică.

Îl trag pe Drew de mână, și le fac cunoștiință și lor. Privirile le rămân conectate pentru mult timp, și știam că asta avea să însemne mult pe viitor. Găsisem, fata perfectă pentru Drew. O știam din privirea lui, cât și dintra ei, din momentul în care a sărutat-o pe obrazul, acum îmbujorat.

– Uite… îi spun lui Erik, descoperirea mea, și realizez că și el se bucură la fel de mult ca mine.

 

Read Full Post »

10 zile mai târziu…

Îmi strecor degetele prin părul ciufulit, și mă întind , foindu-mă dintr-o parte în alta printre așternuturile de culoarea coralului, cu modele aurii. Mă cobor leneșă din pat, și deschid geamul. Inspir aerul proaspăt, și las câteva raze de soare să mă încălzească. Pornesc sistemul, și las muzica să-mi curgă în sânge. Mă învăluie cu toată forța , și starea de euforie mă prinde în câteva minute. Îmi trec degetele peste calendarul plin de însemnări, și simt cum inima bate agitată, și stomacul mi-o razna, când încercuiesc ultima zi. ” 20 octombrie ”.

Mai sunt câteva ore…

Nu mă grăbesc, las totul să curgă în voie, deși emoțiile mi-au cuprins întregul trup, jucându-se cu el ca pe sfori, asemeni unei marionete.  Ridic telefonul aruncat, pe măsuța de toaletă, și tastez în fugă un număr.

– Bună dimineața ! simt cu colțurile gurii se îmbină armonios într-un zâmbet perfect, după mult timp.

– Hei frumoaso ! Cu ce te pot ajuta ?

– Poți să mă însoțești astăzi ?

– Nu cred că e o idee prea bună, îmi răspunde bosumflat.

– Te rooog, lungesc o-ul îndeajuns să știu că merge.

– Bine, bine, cedează oftând.

Bun, deci o sun pe Anais, și-i spun să se grăbească, că nu stau după ea. Știți și voi … fetele. Bagajele erau aranjate de aseară. Privesc la ceas, și simt cum îmi pierd răbdarea.  Doar câteva ore, și apoi mă pot bucura în voie de iubita mea. Stau ca pe ace, de două zile, pentru că singurul lucru, la care mă gândesc e ea, adorm cu ea în gând, mă trezesc cu ea în gând. Aștept ziua asta de doi ani, iar acum simt că dacă aș putea să găsesc o cale să o văd cât mai repede, aș da orice. Bat înciudat cu degetele în masa, în timp ce-mi beau ceaiul , așteptând-o pe Anais. Într-un final , două ciocănituri scurte în ușă, și ies afară val-vârtej.

 

 

– Mon Dieu ! Vrei să stai locului o clipă ? râse Anais, în timp ce așteptam decolarea.

– Ai fost vreodată îndrăgostită? accentuez ultimul cuvânt visător.

Deschide gura să mai spună ceva, dar se resemnează la fel de rapid.

– Cred că nu, ridică rușinată din umeri.

– Atunci draga mea verișoară , îți doresc o dragoste la fel de frumoasă ca a mea, îi fac cu ochiul, în timp ce mă instalez comod în scaun și reușesc să adorm.– Becca, stai jos, mă înebunești ! mă studiază atent, în timp ce îmi plimb picioarele de ici-colo de nerăbdare.

– Uite-l, uite-l ! țip cu răsuflarea întretăiată, când văd avionul aterizând.

Îl iau de mână pe Drew, și mă strecor prin mulțimea de la ultima poartă. Pasagerii par să coboare, doar unul singur, nu se vede. Pe Drew, l-am lăsat cu câțiva pași în urmă, pentru că spune el, e mai bine așa. Un ultim bărbat pășește pragul de sosire, și-apoi nimic. Simt cum o durere îmi străbate pieptul ca un fulger, și lacrimi îmi încețoșează privirea.

– Era adevărat, nu mă mai iubește, îmi las dezamăgită privirea în jos, și mă uit cum pe gresia albăstruie, se strecoară picuri mici de apă.

 

Read Full Post »

– Bună dimineața, frumoaso , îmi spuse Drew în timp ce buzele lui calde, se lipeau de obrazul meu tradafiriu.

– Hi,hi , bună dimineața și ție. Hai intră, ciocolata e gata în două minute, l-am tras de mână înăuntru.

 

 

Ne-am așezat pe canapea, cu cănile aburinde în mâini,intrând în diferite conversații.

– Și deci … se opri pentru o clipă, încercând să-și scuze întrebarea care urma …  unde e Erik ?

Lichidul dulce și fierbinte, îmi alunecă iute pe gât, făcându-mă să mă înec. Drew mi-a luat cana, evitându-mi privirea.

– E plecat, de aproape doi ani, i-am zis încă tușind. Trebuie să vină la sfârșitul anului, pentru încheierea facultății, am ridicat tristă din umeri.

– Dar tu cu el ?

– Eu cu el nu știu, mi-am dat ochii peste cap… apoi discuția a fost abandonată. Dar tu … am zis după un timp de liniște, ești tot singur ? am ridicat din sprâncene.

– Păi, ăăămmm, mi-am ocupat timpul cu altceva, a zâmbit rușinat.

– Off, asta trebuie rezolvată, am dat supărată din cap. Hai, am o idee ! mi-am luat balerinii de culoarea caramelului, și cardiganul de aceeași culoarea, și am ieșit afară împreună cu Drew.

– Becca ? Știu privirea aia… se uită la mine acuzator.

– Iar eu mă fac că plouă, hai mișcă odată ! i-am țipat peste umăr.

 

 

Străbăteam străzile New York-ului, învârtindu-mă și căutând cu privirea, potențiale prietene pentru el. Într-un sfârșit, ne-am așezat pe o bancă în parc. Un miros dulce, de fructe coapte , îmi ameți simțurile. Drew încă mă privea suspicios.”Hmmm, ea ar merge.” – priveam la o fată care se balansa pe marginea trotuarului, râzând și cântând veselă.

– Hei, ce zici de ea ? i-am făcut cu ochiul, îndreptându-mi privirea sprea cea care pusesem ochii.

Drew mă privi nedumerit, apoi se uită și el în direcția arătată de mine.

– Uite, e chiar frumoasă, e înaltă, slăbuță, îmi place, l-am înghiontit.

– Mie nu, buzele lui se curbară într-un zâmbet de plictiseală.

– Heii , l-am certat, nu mai fi așa răutăcios.

 

 

Prima zi n-a mers, apoi în fiecare zi ne plimbam amândoi, distrându-ne în mii de feluri, eu continuându-mi peția, iar el amuzat de insistențele mele.

Dar seara, când rămâneam singură , în apartamentul veșnic gol, lupte pentru Erik se dădeau din nou, între inima și rațiunea mea. Mă cuibăream, cuminte, în patul lui, și aranjam în cameră din amintire, lucrurile lui. Îmi era dor de el… îmi era frică să nu îl fi pierdut. Mai erau încă două săptămâni până la sosirea lui, iar eu așteptam cu sufletul la gură. ”  – Peste doi ani, aici, aceeași zi, aceeași oră. ” – cuvintele, astea, și ultimul te iubesc, stăruiau mereu în inima mea. ” Încă puțin iubire, am nevoie de tine…” , o lacrimă mi se scurse ușor pe obraz.

Read Full Post »

– Becca, mișcă-te odată ! țipă Cassie de pe scări.

– Haide mă, chiar trebuie să merg ?am făcut ochi de cățeluș, disperată să mă lase în pace.

Și-a pus autoritară mâinile pe șolduri, și m-a studiat supărată.

– Ai nevoie să ieși …nu mai accept scuze, oh nu ! a dat dezaprobator din cap.

– Dar eu nu …

– Uite ce e … mi-a luat mâinile între ale ei … știu că îți e dor de el, și știu că nu îți răspunde la scrisori, dar Becca, ai nevoie de puțin aer curat și de distracție, uită-te la tine, ai slăbit, arăți ca o mumie, și-a strâns buzele într-o linie perfect dreaptă.

– O mumie , bla bla bla, mulțumesc, i-am zâmbit strâmb.

– Știi ce vreau să spun …

– Cred că da, m-am bosumflat, și am oftat știind că are dreptate.

 

 

 

Sala de cinema era plină de puștani îndrăgostiți, ceea ce mi-a stârnit și mai tare ego-ul. M-am ridicat pe la jumătatea filmului, când actorul principal tocmai o salva pe domnița la ananghie, am pufnit sarcastică, și am dat să plec.

– Tu unde crezi că te duci ? m-a privit curioasă Cassie, care fusese cu ochii pe mine, toată seara.

– Ăăă , să mai iau o pungă de popcorn, am zis încurcată.

– Mhm , a zis scurt.

Am ieșit în sfârșit din încăpere așezându-mă pe una din băncile din fața cinematografului. Priveam la cerul plin de stele de deasupra mea, cu gândul la Erik și zilele petrecute la Roma. Știi cum e când îți creezi propriul paradis, apoi totul dispare printr-o pocnitură de degete ?

” Dragoste se cheamă atunci când viața ta se contopește firesc cu cea a persoanei iubite, când sufletul tău se impletește strâns cu al celuilalt ?” La întrebarea lui  Michel Zevaco, aș fi răspuns cu cea mai mare siguranță da, atunci când Erik , era lângă mine, acum însă, pierdeam toate acele noțiuni simpliste și totuși  enigmatice, care ne înconjurau. Începusem să mă pierd în negura sumbră a incertitudinilor, să mă îndoiesc că el mă mai iubea. Eram tristă și supărată pe el, poate că totuși nu aveam nici un drept , dar nu reușeam să – mi șterg asta din minte. Și îl iubeam, chiar și așa, cu fiecare zi ce trecea tot mai mult.

– Rebeca ? o voce pe atât de străină, pe cât de cunoscută mă trezi din visare.

– Drew ? l-am privit umită, în timp ce el se așeză lângă mine.

– Nu credeam că o să te mai văd , râse scurt. Ce faci aici , singură ? mă iscodi îngrijorat. Unde e Erik ?

În momentul în care i-a rostit numele, un scâncet lung, îmi inundă gâtlejul. Nu i-am răspuns la întrebare. Am rămas cu privirea ațintită la strada acum pustie.

– Tu ce cauți aici ? întrebarea mea îl luă prin surprindere.

– Dacă te-am deranjat, îmi pare rău,  o să plec, dar înainte să se ridice, l-am prins de mână.

– Te rog rămâi… ochii mi s-au umplut de lacrimi.

În secunda următoare brațele lui, m-au înconjurat protectoare. Mi-am lăsat capul pe umărul lui, în timp ce el îmi săruta creștetul.

– Becca, ce e cu tine ? Ai încredere în mine… poți… știu că între noi… dar … prieteni …

Am început să chicotesc privindu-l în ochii lui limpezi și albaștri.

– Prostuțule, mi-am împins umărul în al lui, amândoi râzând.

– Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat între noi, dar eu chiar te-am iubit, o fac și acum , a ridicat din umeri degajat. Dar asta nu înseamnă că nu vreau să-ți fiu prieten.

– Știu, i-am răspuns cu tristețe. Și eu te-am iubit,  dar Erik, e sufletul meu pereche, am zâmbit cu jumătate de gură. Iar dacă nu era el, noi doi … acum …

– Nu știu dacă să îmi doresc să-l urăsc, sau să îi mulțumesc, a spus Drew în timp ce mă privea în ochi. Mi-a luat ce aveam mai frumos pe lume, mi-a sărutat nasul rece, dar știu că ești fericită cu el, și asta nu mă deranjează.

– Îți mulțumesc, mi-am lipit buzele, de obrazul lui cald. Prieteni ? i-am întins mâna.

– Întotdeauna, mi-a cuprins mâna, studiind-o îndelung.

– E cazul să plec, altfel Cassie o să facă i criză, i-am zis în timp ce priveam ceasul.

S-a ridicat, și m-a ajutat și pe mine.

– Ai grijă de tine, m-a sărutat pe frunte, și m-a îmbrățișat puternic.

– Ce zici mâine de o ciocolată caldă ? am îndrăznit să-l întreb.

M-a privit nesigur, dar a aprobat, apoi a dispărut pe aleea slab luminată de luna plină.

Read Full Post »

După incidentul din laborator, decanul, ne lipsise de tot ce însemna tehnologie. Pedeapsa, fusese pusă pentru tot restul semestrului. Jumătate de an mă mai despărțea de iubita mea. Mă gândeam la ochii ei calzi, la buzele ei roșii și dulci, la buclele ei ciocolatii, strălucind în soarele  Romei. Priveam trist pe geam, realizând cât de îngrijorată și tristă era micuțul meu înger, pentru înstrăinarea mea de ea. Dacă aș fi stat locului, și n-aș fi acceptat pariul ăla nenorocit, acum puteam să-i răspund la scrisori, m-am certat. Oare ce credea Becca ? Sentimentele ei se schimbaseră ?

– Doamne, dacă o pierd, o să înebunesc… am șoptit în întunericul din încăpere.

Îmi lipsea, mai mult decât orice ce altceva. Nu-mi păsa de nimic, eu o vroiam doar pe ea. Să-i gust dulceața buzelor, să-i conturez trupul frumos și zvelt, să o țin strâns în brațe. Începusem să clipesc rapid, din cauza lacrimilor care-mi inundau ochii triști.

– Nu plânge… glasul suav al Beccăi traversă camera.

Când m-am întors, privirea ei se intersectă cu a mea. Era același chip angelic, aceeași ochi blânzi, care acum îmi zâmbeau palid. M-am apropiat încet de ea, cu inima strânsă de frică să nu dispară. Degetele mele alunecau ușor pe fața ei delicată.

– Te iubesc… i-am șoptit cu glasul stins.

A chicotit veselă, și mi-a luat mâna într-a ei. Ne-am așezat pe patul moale, ea ghemuită în brațele mele, cum obișnuiam.

– Becca ?

– Da ? buclele i s-au scuturat alene, când și-a întors privirea.

– Spune-mi că nu visez…

– Nu visezi, aveai nevoie de mine, iar eu am venit… ciufulitule, a râs cristalin.

– Promite-mi că mâine vei fi aici, că nu vei dispărea, am zis plecându-mi capul, încercând să alung lacrimile.

M-a mângâiat tăcută.

– Voi fi mereu aici… și-a îndreptat degetele spre inima mea, apoi și-a potrivit palma în același loc.

Am adormit, îmbrățișați, privind mereu unul în ochii celuilalt.

 

 

Ceasul ticăia cu bătăi slabe, indicând ora 8:00. Mi-am desprins leneș pleoapele, încă îmbătat de parfumul ei. M-am foit nervos, încercând să ajung la ea, să o sărut. Dar nu mai era acolo. Dispăruse. Am zâmbit trist, gândindu-mă la seara precedentă.

Read Full Post »

Older Posts »