Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Oglinda cu doua fețe’ Category

Dupa cateva ore bune de mers, masina se avanta pe un drum de tara. Tori era nelinistita si totusi entuziasmata. De-a lungul drumului de o parte si de alta , se intindeau pajisti infinite care cuprindeau pamantul , pline ochi cu flori. Julie, ii spusese ca mai aveau putin de facut si ca va fi fericita la finalul excursiei. Incantarea din privirea lui Tori cand ajunsera la destinatie,nu avea limite. Cuprindea cu privirea imprejurimile, uluita. In fata ei se ridica maiestuos o casa uriasa de vacanta, asemenea unu conac. La intrare o astepta un barbat care le lua bagajele si le invita inauntru.

– Deci , iti place ? o privi Julie .

– E superba…exclama Tori. Dar totusi , ce cautam noi aici ?, privirea ei o scurta pe Julie.

– Am venit, sa te odihnesti. Trebuie sa o iei de la capat. Trec zilele, si tu nu te mai saturi sa te gandesti la el. Si nici nu merita efortul.

– Ai dreptate. Dar cum ai reusit ?

– Bunicii mei…mi-au lasat-o mostenire. De fapt e prima oara , cand vin aici, dupa multi ani. Si asta datorita tie. Si acum hai, avem multe de facut.

Despachetara in graba, si jumatate de ora mai tarziu , luau pranzul, sub unul dintre batranii nuci din gradina.

– A si apropo, maine seara iesim, spuse Julie voioasa.

– A da, unde ? Nu prea vad locuri de iesit pe aici ?

– Undeva mai un sus, pe drumul din nord, e un sat. O sa-ti placa.

– Abia astept. De fapt, multumesc. Nu stiu ce m-as face fara tine.

– Nici nu trebuie, sa stii.

Julie o imbratisa, si cateva minute mai tarziu se retrasera in casa. Tori isi inspecta, curioasa camera. Era spatioasa, era de un verde frumos, era simpla. Ii placea la nebunie. Isi studie chipul cateva momente in oglinda, de desupra masuței de aranjat, si isi feri cateva suvite de pe obraji. Ochii ii straluceau puternic, si  se simtea intr-un fel libera. Abia astepta sa vada ce curs urma sa ia vacanta.

Read Full Post »

Fetele hoinarisera toata ziua prin magazine, la cumparaturi, probau, radeau, flirtau , si cumparau. In cele din urma, cand seara se lasa peste oras, obosite se retrasera in aparatamentul lui Tori. Aceasta pregati doua pahare de vin, si ceva gustari. Se asezara in fotoliu si incepura sa povesteasca de zor. Pentru o clipa era perfect, Julie era multumita de zambetele lu Tori, dar stia ca nu avea sa dureze. Isi luara  la revedere  mai tarziu , si Tori se refugie in bucatarie. Isi strecura capul in frigider, si scoase un bol de inghetata, lua in trecere o lingurita si se indrepta spre dormitor.

Zilele trecusera destul de rapid, dar Tori tot nu isi revenise. Inca mai spera ca el sa se intoarca, sa isi retraga cuvintele. Ii era dor de el.

 

– Trezireaaa, somnoroaso !

Vocea zglobie a lui Julie o lua ca prin surprindere.

– Tu cum ai intrat aici, zambi vag.

– Pai ai uitat, de cheia de rezerva ?

Mintea lui Tori era in ceata.

– Cheia ?

– Doamne, fato, ce-i cu tine ? Da cheia, aia din pititcu ala a tau zbarcit de la usa, rase Julie.

– Aaaa, da aia, am uitat !

– Uiti cam multe in ultima vreme…Mhm. Hai , ca avem multe de facut.

– Ca de exemplu , sa stau in pat toata ziua, sa mananc prostii si sa ascult muzica, ochii ei se marira si zambetul i se schimonosi in semn de disperare.

– Asta o crezi tu, hai repede.

Tori fu gata in mai mult de o ora, nu se simtea in apele ei, dar nici Julie nu se grabea, o lasa sa-si ia tot timpul de care avea nevoie. Inainte sa plece, Tori observa ca Julie avea in mana o valiza.

– Ce faci cu aia ? , se holba la ea mirata.

– Ai sa vezi, … acum misca.

Traversara in liniste strada, si Julie o invita sa se urce in masina.

– Deci , cand aflu si eu unde mergem, Tori isi dadu neajutorata ochii peste cap.

– Doar ai incredere in mine.

– Fie… iar Tori incerca sa ghiceasca , ce plan mai avea prietena ei de data asta.

Read Full Post »

Lumina ii strabatea chipul adormit, a doua zi de dimineata , cand in sfarsit deschise ochii. Se ridica in capul oaselor, dar capul o sageta puternic, asa ca isi ingropa obosita fața in perna. Probabil n-ar fi trebuit sa bea atat de mult, cu o seara inainte, dar cine o putea invinovati. Era vina lui. Isi strecura mana printre asternuturi , si pipai pe masuța pana dadu de telefon. Forma numarul din memorie si duse telefonul la ureche. Dura destul de mult apelul, dar pana intr-un sfarsit intra casuta.

– Julie momentan nu e, chitai vocea de la capatul celalat. Lasa un mesaj , si vorbim, xoxo.

Deja , Tori o si vedea chiocotind vesela, si un zambet ii aparu involuntar pe buze.

– Ma intrebam pe unde umbli…de fapt as vrea sa te vad. Suna-ma cand prinzi mesaju, si inchise scurt.

Coborî lenesa din pat, se indrepta spre baie, si porni dușul.  Intre timp, isi facu o cafea, si jumatate de ora mai tarziu era ca noua, la timp cand receptiona apelul lui Julie. Zambovira la telefon cateva minute, dupa care hotarara sa se intalneasca.

 

– Mersi ca ai venit, si Tori se apleca sa o imbratiseze.

Ramase cateva clipe in stransoarea prietenei ei.

– Bine, acum, ce s-a intamplat ?

– A plecat, si vocea ei se stinse, apoi ii povesti pe scurt, ce se intamplase cu o zi inainte.

– Credeam ca vroiai sa o termini cu el. Iar eu ti-am zis ca n-o sa poti. Ai face bine, sa ma mai asculti din cand in cand, o tachina Julie, desi stia ca ii trebuia mai mult de atat , sa o puna pe picioare.

– Nici eu nu stiu ce simt, ce sa mai zic. M-a luat prin surpridere. As fi vrut mai mult timp.

Tori isi lasa derutata capul pe spate, si inchise ochii, pentru o clipa ii reveni in minte discutia lor. Scutura din cap, in incercarea disperata de a uita. Julie o lua de mana.

– Hai , cred ca am leacul perfect pentru tine, si zambi vesela.

Read Full Post »

Intra grabita in cafenea, si il cauta cu privirea. De la una din mesele cele mai retrase, ii facu scurt cu mana. Isi schimba greutatea de pe un picior pe altu, si se gandi o clipa daca vroia sa mearga. Se hotarî, totusi ca da. Se aseza, in fața lui, si urma o clipa de tacere. Se simtea incomod, ceva nu era in regula. Il cunostea prea bine. Dar nu voia sa-l grabeasca, avea sa-i spuna singur. Se incrunta o clipa la ea.

– Deci , bei ceva ? zambi sters.

– Da cred ca da. O ciocolata calda e bine.

In curand chelnerul o servi. Prinse ceasca cu amandoua mainile, in speranta sa se mai incalzeasca putin. Sorbi o gura si simti cum caldura ii invada trupul, iar muschii i se relaxara. Se simti mai bine. Isi indrepta privirea agitata spre el. Inca nu vorbea, iar asta o facea sa se simta ciudat. In final , glasul lui sparse linistea.

– Maine plec, si isi intoarse privirea spre fereastra.

Tori stia, nu era prima data cand pleca, in ultimul an fusese plecat mai tot timpul , motiv pentru care se indepartasera atat de mult, dar de data asta era ceva in ochii lui, iar acum ii ascundea asta, lucru care o ingrijora.

– Nu e prima oara, cuvintele ei navalira ca un repros.

– De data asta e definitiv.

O luase prin surprindere, nu stia ce sa ii spuna, i se puse un nod in gat, si stia ca daca nu reusea sa se relaxeze curand, avea sa planga.

– Aa…inghiti in sec , apoi se chinui sa continue… Pot sti unde ?

– Conteaza ? raceala din glasul lui ii sfasia inima, dar stia ca acum era cel mai bine pentru amandoi.

– Presupun ca nu…, scanci ea.

– Vroiam sa iti spun eu personal inainte sa plec, nu ca ar conta, spuse el indiferent.

– Pur si simplu pleci ? Fara explicatii, fara nimic. Daca o sa vreau sa vorbesc cu tine, unde te gasesc ?, vocea ei suna a disperare.

– O sa-ti las adresa, presupun…In orice caz daca vei avea nevoie de mine, voi fi acolo.

– Doar presupui ? Da , probabil te crezi viitorul Houdini, replica sarcastica.  De fapt , de ce mai bine nu te cari, si ma lasi odata in pace ! glasul ei rasuna, in cafenea.

Se ridica , si pleca lasandu-l singur. Nu voia sa mai stie nimic de el, se saturase, il ura ! De ce ii facea una ca asta ? Nu-l mai iubea, ca la inceput, dar … nici nu putea sa-si imagineze viata fara el.

Read Full Post »

Oare ce scuza ar mai fi inventat de data asta ? Deja pierduse sirul… Si cat ar mai fi durat oricum ? Stia ca nu mai simte nimic pentru el, de ce n-a terminat-o cu el cand a avut ocazia ? Nu vroia sa-i faca rau, ii fusese alaturi inca de la incident, si era singurul caruia chiar ii pasa.

Victoria, sau „Tori”, cum ii spuneau majoritatea, implinise de curand 25 de ani. Trecuse prin destule, incat sa-si piarda increderea in persoanele din jurul ei. Era o fire vesela, avea ochii de culoarea chihlimbarului,un zambet molipsitor care nu ii lipsea niciodata,  pielea cafenie, si parul  aranjat in bucle uriase castanii. Era indeajuns de inalta si avea un corp de invidiat, nu-i lipseau increderea in sine, si stia ca orice isi doreste putea obtine fara efort. Dar la ce ii foloseau toate astea daca se simtea atat de singura?

– Hei, te astept la cafenea. Crezi ca poti sa ajungi ? Vreau sa vorbim ceva.

Vocea, lui tremura la capatul telefonului. Ii dadu o stare de nelinistie, si se foi de doua ori in fotoliu inainte sa raspunda.

– Da, presupun ca pot.

Afara vantul batea agale, si totusi pielea i se facu ca de gaina, cat traversa pana la cafeneau din colt. Primavara era pe sfarsite, dar , mai erau zile in care vantul isi facea de cap. Ii scapa o injuratura printre dinti. Putea macar sa-si ia ceva pe deasupra.

Read Full Post »

« Newer Posts