Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Paris – te iubesc’ Category

Lisa astepta o dupa`amiaza intreaga ghemuita pe fotoliu sa apara Luke, ii promisese de mai bine de cateva ore ca va ajunge, iar nerabdare ii crestea cu fiecare minut care trecea.
– Stai linistita va veni…
Vocea lui Kat o facu sa tresara.
– Poate nu …  poate a uitat deja, Lisa isi feri cateva suvite de par.
– Hai ma lasi, poate nu esti constienta de cum te privea. Ha, ha ! Nu pot sa cred, ca tocmai tu te`ai indragostit. Se pare ca e adevarat ce se spune, Parisul chiar face minuni, chiar si in cazul tau.
Lisa, rosi. Oare era asa ? Chiar se indragostise?
– Da, cred ca da, iar vocea i se stinse.
Cand se hotărî , sa renunte in sfarsit la a`l mai astepta, in usa se auzi in ciocanit grabit si apasat.
– Kat raspunde tu , eu ma bag in pat.

Doua secunde mai tarziu…
– Hei Lisa, te cauta cineva.
– Da,da vin acum. [ Inima ii tresari, dar nu vroia sa`si faca sperante din nou ]
– Buna frumoaso, spuse Luke , dupa un urias buchet de trandafiri rosii pe care ii inmana Lisei.
– Da, buna, zise Lisa cu vocea sparta, desi chipul ii radia de fericire.
– Am fost retinut  cu ceva, imi pare atat de rau , dar am venit sa`mi iau revansa, si sa incerc sa te fac sa ma ierti, Luke zambi chinuit.
– Cum zici, replica Lisa indiferenta. [ Nu vroia sa stie ca statuse in ultimele ore , gandindu`se continuu la el, avea si ea putina demnitate, desi trupul ei se zbatea inconstient sa se lege de al lui. ]
– Esti gata ? Ne astepta masina jos !
– Masina ? Credeam ca iesim sa ne plimbam.
– Asa e, hai.

Read Full Post »

– A, serios ? De fapt, eu trebuie sa`ti marturisesc ceva…
Ea isi lasa amuzata capul pe o parte:
– Da ?
– Prima oara cand te`am vazut, mi`am spus ca esti cea mai frumoasa femeie pe care am vazut`o vreodata. Mi`am dorit sa te revad. Seara de azi a fost o dorinta implinita pentru mine.
In lumina lunii ochii lui sclipeau stins, inima Lisei incepu` sa bata cu putere. Isi lipira buzele si trupurile , lumea paru` sa se retraga in jurul lor si pentru o secunda se pierdura unul in celalat. Cand se dezlipira, Lisa avea rasuflarea taiata.
– Imi pare rau … n`ar fi trebuit.
Luke, isi ridica privirea spre cerul instelat si ofta ingandurat. Lisa pastra tacerea, desi inima ii batea nebuneste.
– Eu cred ca a fost superb.
Cand isi coborî privirea spre ea, Luke o vazu` zambind. Nu`i venea sa creada, o prinse de talie, si o saruta din nou, de data asta isi puse in sarut toate emotiile pe care le simtise de cand o intalnise. Isi impletici degetele printre ale ei , si  se retrasera la hotel.

•Drumul Lisei s`a incrucisat din nou cu al meu. Soarta stie cum sa o ia pe scurtatura. Luke, o privea admirativ , in timp ce ii mangaia chipul de portelan.

Lisa se trezi in sunet de voci inabusite si chicoteli. In usa camerei stateau Luke si Kat. Lisa simti bataia unor fluturi in stomac la vederea lui.
– Buna, spuse ea.
– Buna si tie, spuse Luke, intrand in camera..
Ducea in mana o tava pe care se balansa o farfurie plina ochi cu clatite si un pahar.
– Multumesc pentru aseara, zambi Luke.
– Pai , n`a fost nimic, il saruta Lisa.
– A fost , pentru mine. Chiar si asa, a fost cea mai frumoasa noapte petrecuta pana acum … si inca ceva.
– Alte surprize ? Ca`mi plac, cele facute de tine.
Se privira pentru o secunda si incepura sa rada.
– Trec mai tarziu sa te iau , vreau sa te duc undeva.
– Bine, astept.
Luke o saruta si disparu pe usa.

Read Full Post »

Cand Lisa si Kat ajunsera la petrecere, deja incaperea era plina de lume. Louis iesi sa le intampine si sa le faca cunostiinta cu prietenii lui. In timp ce , cei doi indragostiti isi vedeau de ale lor, Lisa se retrase langa bufet , in compania unui pahar de sampanie.
– Deci, ne intalnim din nou ?
Cand Lisa isi intoarse privirea , langa ea, statea baiatul la care se gandise incontinuu de la incident. Tresari, la privirea lui insistenta si isi repeta ” Relaxeaza`te”.
– Da, cred ca da. Acum ma urmaresti sau ce ?
– Se poate spune si asa.
Vorbele lui o luasera prin surprindere.
– Ăăă, bine, cum zici, eu trebuie sa plec.
– De ce? Te grabesti ?
– Da, am ceva de facut.

Ajunsa in strada, privi in jur, si grabi pasii.
– Nu, te rog, nu fa asta.

– Asteapta putin, nici macar nu stiu cum te cheama !
In urma ei , vocea lui țipa disperata … isi intoarse instinctiv capul, si astepta intepenita pana acesta se apropie de ea.
– Pai, da, eu chiar nu stiu cum te cheama …
– Lisa …
– Bine, Lisa [ vocea lui suna a neincredere, ar fi vrut sa`i spuna in acel moment ce lupta ii provocase in suflet, dar nu vroia sa strice momentul ]… Ce zici de o plimbare ?
– De acord.
Chiar spusese asta ? Chiar acceptase?
– Super, deci stiu locul asta , cu mancare grozava, ce zici ?
– Ok, de ce nu…

In timp ce strabateau strazile, linistea dintre ei ii incomoda pe amandoi.
– Deci , esti de pe aici ?
– Nu, sunt doar in vacanta. Dar tu ?
– Si eu la fel. Si deci, de unde esti ?
– Romania.
– Serios ? Si eu ! Adica, da…
– Pe bune? Nu pari … Accentu , hainele, esti sigur ?
– Da, doar ca am crescut aici si acum cativa ani , ne`am mutat acolo. Ai prieten ?
– De fapt …
– Da cred si eu ca da, ai dreptate, nu stiu de ce am intrebat. – Poate ca n`ar fi trebuit sa spere, normal ca avea prieten, cum ar fi putut sa nu aiba , cine nu ar fi iubit ochii aia ca doua perle negre, gropitele dulci pe care obrajii le tradeaza de fiecare data cand zambeste…-
– Nu. Nu , am.

Read Full Post »

– Hei, tu din nou.
– Da eu ! Iar tu ? Acum ce mai e ? Ma urmaresti sau ce ?
Dar inainte sa o lase sa plece din nou , Luke o opreste.
– Ce crezi ca faci ?
Fara sa mai reuseasca sa zica ceva, acesta o saruta. Se lasa dusa de val, si ii raspunse.
– Wow, da ai tupeu nu gluma.
Amandoi incepura sa zambeasca, iar Luke o lua de mana.
– De fapt, eu chiar as vrea sa o luam de la inceput. Crezi ca … ?
– Îhî, de acord.
– Deci, dupa cum spuneam eu sunt Luke , si tu … ?

– Luke ? Luke ? Hai frate , odata, trezeste`te !
– Ce ? Unde ?
– La ce naiba mai visezi acu` ma ?
– Nimic, ma , nimic.

Cateva ore mai tarziu Luke era gata pentru petrecere, cu gandul inca la misterioasa fata peste care daduse in ziua precedenta.

Read Full Post »

Lisa, ajunse la hotel mai repede decat isi imaginase. Tot drumul , isi repetase acelasi lucru, de parca nu s`ar fi saturat : – Cine e el, cine se crede, doar pentru ca e frumos, si …
Atunci ii pica fisa ” – Frumos ? „.
Pentru cateva minute , isi derula in minte toata scena,  pana cand imaginea lui ii aparu` in fața ochilor. Statea intinsa pe pat si se gandea la el. Dar oare de ce? Ce cauta strainu` asta in gandurile ei ? De ce ii invadeaza sentimentele atat de repede? Nu, trebuia sa inceteze. Ea nu are timp de asa ceva.

– Hei , m`am intors.
– Era si timpul !
– Ce ai ma ? Puteai sa vii cu noi, si totusi ai refuzat. Acum e tot vina mea…
– Nu stii … ai dreptate, scuze. Doar ca idiotul asta… [ Inchise ochii , si un zambet i se strecura pe buze ].
– Idiotul ala… Alo ? Planeta catre Lisa.
– A da, da… ăăă, nimic lasa, mai bine tu. Cum a fost intalnirea cu faimosul Louis ?
– Pai…

Cele doua au ramas treze pana dimineata tarziu povestind despre cele petrecute si facandu`si planuri pentru urmatoarele zile. Desi Lisa, nu vroia sa`i deranjeze pe cei doi, Kat ii explica ca Louis nu are nici o problema cu asta, si ca chiar o invita la petrecerea ce urma a doua zi.

Read Full Post »

– Da vrei sa te feresti odata !
– O da , scuze…

M`am ridicat furioasa de jos, mi`am trantit nervoasa palaria inapoi pe cap, si ma intorc sa`i spun ceva de dulce cand , observ ca desteptu` se uita la mine ca la nu stiu ce noutate.
– Ce ? Am ceva pe fata ? Atata`mi mai lipsea. Inceteaza sa te mai holbezi, si inca astept scuzele alea.

Ca si cum l`as fi trezit din visare, scutura perplex din cap si balbaie ceva…
– A da, scuze, de fapt ti`am zis sa te feresti…
– Asta inainte sau dupa ce ai cazut peste mine ?
– Pai…inainte.

Ma intorc si dau sa plec, cand cineva ma trage de mana …
– Acum ce? … ma rastesc enervata la culme, la el.
– Am uitat sa facem cunostiinta…si afiseaza un zambet tampit pe fata.
… [ Asta chiar vorbeste serios ? ]
– Eu sunt Jean-Luc, dat poti sa`mi zici Luke. Si tu ?
– Eu nimic, eu am plecat, si lasa`ma in pace !

•  Frumoasa, nu cred ca am mai vazut asa ceva pana acum , si ce ochi … Ăăă, trezeste`te Jean-Luc, nu`i de tine…dar totusi…
Jean-Luc, ramase mut privind in continuare la  fata care se pierdea in multime, indepartandu`se cu fiecare moment tot mai mult de el, cu inima batandu`i puternic in piept, si picioarele zvacnind de dorinta de a fuge dupa ea…

Read Full Post »

Am facut rapid un dus, mi`am aranjat buclele, putin fard, si rochita mea rosie cu buline,mi`am asezat palaria pe cap, ceva comod in picioare, aparatu si am sters`o la o plimbare.
Am colindat strazile, intortocheate, pana cand am obosit. Ma simteam ca intr`un labirint. Si acu , iesirea , va rogg : o 3 ?
M`am oprit in fața unui local cu o terasa, dragut amenajata, am luat loc si am cerut ceva de baut. Mi`am scos harta si am inceput sa ma orientez , in cautarea unei scurtaturi spre Turnu` Eiffel, dar degeaba. Cand chelnerul sosi, m`am gandit ca nu am ce pierde: 
Excuse moi !
– Oui, mademoiselle.
– Pouvez-vous me dire comment aller a Tour Eiffel ?
Dupa ce mi`a explicat cum stateau lucrurile, am urcat in primul metrou care ducea cel mai aproape de loc.
– A durat ceva timp si totusi uite`ma aici. Ma intreb unde sunt cei doi iubareti ….
– Fereste`te !
– Ce ? Hei nu !
In urmatoarea secunda, ma trezesc lipita de asfalt, cu tipu` asta aterizat deasupra mea.

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »