Feeds:
Articole
Comentarii

Old tale

You know that old saying “may the bridges I burn light the way”. Well, how you feel about burning an entire town to the ground?
 –
It all started with a piece of land, greedy people, and a fire.
It must have been in the late 50’s , but she can’t quite remember.  Her grandmother always used to pick on her father, mumbling like old people do, that the land is cursed and it only brings misfortune to those who own it. She could see her even now, walking the trail, beheading the thistles with the wooden cane, nodding in approval, like she was doing them a favor. She wasn’t a bad woman. It was just that the mistakes of the past caught up with her mind in the end.
But, as a young engineer and newly married man, Christopher didn’t pay attention to the old lady,  (for some sort of a reason, he could never bring himself to call the woman “mom” after her state of mind derailed), and bought the land without thinking twice. As the years past, and the family grew bigger, new responsibilities lied ahead, and he would slowly come to forget her warnings.
 I guess they never tell you that sometimes misfortune skips generations.
Reclame

So i stood still in the middle

of the street

my stare empty

waiting

for a warm hand

to pull me back into the sunlight

I waited for so long outside my window

but the „home” feeling

never passed by.

It was only the ice cold wind that took mercy

and took a grasp

at my shattered insides

trying

to pull me back into a whole

And for a while

i could see myself again

a shallow slippery self

but a self nonetheless

At first light

the ice melted from my veins

not knowing that

it will loosen the thread

I couldn’t blame her

for that was her doing

to dust away the shadows.

Sometimes. The shadow grows roots inside you and there’s no light to turn back to.

All of a sudden her palms were sweaty and she couldn’t find her words, the images in her head becoming a blur. And this was not a really good time for her to get nervous. The whole audience was starring at her with their almost bored gazes and anxious for the ceremony to come to an end. She had to deliver a speech. But where the fuck were her word? She swiped her palms across the dress and took a deep breath. It seemed like ages till she could open her mouth again.

  • Dear ladies and gentlemen I proudly present you the graduates of 2015’s class.

In all the cheering and whistling, she turned to the stage’s exit. And when she thought things couldn’t get worse, her heel got stuck in a crack and before she could realize, she lost balance. The words flew out of her mouth like birds escaping their cage “Fuck this ! “. Almost made a fool outta herself, almost cringe at the picture of her kissing the floor or better, trolling over the stairs and ending in a pile of black, gold and green mess.

Steady hands made her regain balance, and made sure she won’t lose it again. There was amusement and concerned both mixed in the gaze that met hers, which made her stupid stupid heart skip a beat.

  • You look like you needed a hand … or two, he whispered oh so charmingly.
  • Yeah, I guess so ; she replied regaining her breath and some of her dignity.
  • Care to join me on a walk ? and before she could answer he took her hand and made their way out of there.
  • But ! Their all in there … she glanced back at her colleagues , while her words got lost in the cheering of the crowd.
  • They won’t even notice you’re missing !
  • No, I suppose not.

Out on the walk side, he let her hand go, and opened the car’s door.

  • How about we play a trust game here? he faced her smiling sheepishly.
  • That’s a lot to ask, considering I barely know you.
  • We’ve been in the same class for 3 years now. I think is safe to say you know me enough to consider this.

She took a moment to think, while her gaze measured him from top to bottom. The idea of evading graduation ceremony was completely scandalous, and she had to admit a bit tempting. But who’s gonna tell her friends why and where she disappeared without a word, and who’s gonna deliver the end speech… and there was so many things to do after the ceremony…

  • You’re thinking to much and to loud. You’re 2 hours away from graduating and after this nobody’ll give a fuck. C’mon Jones, let’s do something excited.
  • Screw you, she said without remorse, getting her proper self back.
  • That sounds promising …

She couldn’t help smile , seeing the sparkles in his eyes. She could catch fire from those. He’ll burn her.

  • Fine ! Cuz making deals with the devil is such a lovely way to start your life as an adult. Fine, she repeated stubbornly. Let’s go !

The heels kicked the pavement , just to makes sure her mind was in the right place and she wasn’t still on that damn stage daydreaming instead of facing the crowd. She landed on the passenger seat and gazed excited at the sky.

  • So where do you wanna go ? he said half laughing, looking at her like she was the most exotic thing in the world, which was not by the way.
  • Just drive, she smiled back liking her lips in anticipation. We’ll know when we get there.

Such a cheesy thing to say. Such a clisee, she thought surprised. But. The hell with everything. If he intended to play, she’ll give him play. The excitement roared into her belly, threatening to swallow her entirely. But she was ready to give one last chance to magic.

  • You don’t disappoint Jones. You just don’t.

Oblivion

Maybe

if i stay still

in the middle of this chaos

the silence

will swallow me up

entirely

and spit me

in another universe

named OBLIVION

and maybe

I’ll get lucky enough

and my mind

will grow quiet

and my thoughts

cease to punish me.

Mi te-ai agățat de gene

și-ai pictat povești

pe spatele pleoapelor

să-mi țină de urât în vise

M-ai privit amuzat

în timp ce

construiam agitată

legături spre tine

Te-am inspirat adânc

și mi-ai înfășurat fiecare nerv

în tremur

fiecare celulă

în dependență de mirosul tău

Mi-ai rătăcit gândurile

și ai lăsat vina

să-mi schilodească

încrederea

Ai plecat înainte

să mă dezmeticesc

și-ai lăsat îndoiala

să zdrobească și ultima

fărâmă de entuziasm.

Ai lăsat în urmă

furie și semne de întrebare.

 

Nu-mi mai vorbesc cuvintele

și pagina rămâne albă

de frică

să nu încurce gândurile

 rătăcește privirea

și dezbracă ochii de luciu.

Râmân lacrimile suspendate

între rațiune și obsesie

și-mi vine

să ard din temelii amintirea

să poarte vulturii cenușa

departe de sufletul flâmând.

.

.

”May the bridges I burn light the way.”

Adormise. Undeva , spre sfârșitul dimineții o cuprinse somnul. Dar chiar și-n somn, mintea îi fusese trează, rulând imagini vechi.

Genele i se zbătuseră revoltate, înainte de a deschide ochii și luând în primire lumina zilei. Își verifică telefonul. 8:03. Un geamăt de frustrare i se opri pe buze, amintindu-și de trupul de lângă ea. Își descurcă gleznele din așternut, și coborî cu un căscat. I se chirciseră degetele de la picioare, iar părul i se zbârlise pe mână, cândă tălpile atinseră podeaua rece. ”Ok”, își zise. Nu un start grozav pentru o zi de miercuri.

Cu tălpile goale, lipăi pe vârfuri până în baie, unde fără să facă prea mare zgomot își termină toaleta de dimineață. Ura mirosul respirației de dimineața, și aproape obsesiv, nici nu deschidea ochii și fugea în baie să-și spele dinții.

Ușa de la bucătărie se deschise cu un scârțâit lung, și înainte să se simtă vinovată, îi auzi vocea ironică.

  • Deși apreciezi, poți renunța la furișat. Nu dorm.

Ridică din umeri, și trânti ușa în urma ei. Puse apă la fiert într-un ibric, două felii de pâine la prăjit,  porni laptopul și se instală în locul ei preferat, lângă geam. Erau diminețile ca astea, exceptând ”miracolul de Crăciun”, când se simțea cu adevărat norocoasă. Liniște, nimănui de dat explicații de ce ajunsese unde ajunsese, și de ce nu simțea nevoia să schimbe nimic. Cu filmele și cărțile ei preferate. Zâmbi, în timp ce-și turnă apa fiartă peste pliculețul de ceai verde. Unse feliile de pâine cu cremă de brânză, și-și îndreptă atenția spre serial.

Era atât de concentrată la acțiune, încât nu auzi ușa deschizându-se și tresări când silueta lui umplu tot spațiul din bucătărie. Îl privi cum în tăcere , deschise frigiderul și căuta ceva de mâncare. Scoase șunca, cașcavalul și măslinele.

  • Te deranjează?
  • Fă-ți de cap.

Îi făcu semn să se așeze pe scaunul din fața ei. Se cercetau unul pe altul, el peste sandwichul pe care îl înfuleca, ea peste marginea cănii cu ceai.

  • Nu rămân.

Simți un fior de dezamăgire alunecându-i în stomac, dar își păstră chipul fără expresie.

Ridică din umeri, se ridică cu cana și farfuria în mână și le lăsă să cadă în chiuvetă.

  • Nu mă-ntrebi de ce?

Se întoarse spre el, sprijinindu-se de blatul de bucătărie, cu picioarele încrucișate.

  • Cel mai probabil te temi că o să te târăsc în pat și-o să-ți fac tot felul de perversiuni. Și că o să-ți placă atât de mult, încât o să cerșești mai mult. Și-o să vrei să rămân. Și asta n-o să se întâmple.

O spusese ironic, dar adevărul era că, asta intenționase. Fusese toată noaptea în contradicție cu rațiunea. Să fie sinceră, lovise rațiunea fix în posterior. Îl privi pe sub gene, invitându-l să-și lanseze replica.

Dar, rămăsese tăcut pentru prea multă vreme. Sau așa i se păruse.

  • Hai să nu pierdem timpul. Ești binevenit să vii cu mine la cumpărături. Am nevoie de mașina ta.
  • Cumpărături ? Ce cumpărături? Nu rămân.

A zâmbit ușor, la cuta de încruntare care i-a apărut între sprâncene. Oare pe cine se străduia să convingă ?Pe el sau pe ea?

  • Frigiderul e gol, n-avem decorațiuni. Dacă e să fie Crăciun, la fel de bine putem să avem unul. Avem nevoie de decorații. Îți dau 15 minute.
  • Da sigur, de parcă o să fii vreodată gata în 15 minute, a pufnit , încrucișându-și brațele peste piept.
  • Pornește-ți cronometrul, i-a răspuns fără ezitare și s-a făcut nevăzută în baie.

Nu i se spunea Speedy Gonzales fără motiv. Nu-ți ia mai mult de 5 minute să faci duș, alte 3 să te machiezi fugar , să tragi ceva haine pe tine și să fii gata. Era obișnuită să fie pe fugă. Timpul în lumea ei era împărțit în bani și ore de relaxare. Cu cât termina mai repede, cu atât avea timp mai mult pentru ea.

AȘa că după vreo 15 minute, ieșise din baie gata să pornească la drum. Spre surprinderea ei, Cristian încă era în pijamale, scotocind în rucsac după ceva de schimbat. Ura felul în care sângele îi pompase ceva mai rapid în vene, la vederea ochilor încețoșați și a părului ciufulit când aterizase de dimineață în bucătărie. Îi venise să-i ia buzele cu asalt, să-l tachineze, să-i simtă mușchii brațelor încordați în jurul ei. Mai că nu oftase. Își aplică două palme mintal și reveni cu picioarele pe pământ. Avea să obțină ce-și dorea până la finalul săptămânii. Poate și mai repede.

  • Nu ești gata.

Tresări când îi auzi vocea și se întoarse surprins înspre ea. Își încrucișă brațele peste piept, și îl cercetă pe sub gene. Doamne, cât era de drăguț. Îi venea să se îngroape în el cu totul. Simți o anumită zonă din corp pulsând nebunește , doar cu gândul la lucrurile pe care ar fi putut să i le facă. Își trecu degetele prin păr, cu un oftat frustrat. La naiba cu tot. În special cu hormonii ei. Ridică geanta de pe jos, își aruncă fularul după gât și cu geaca în brațe ieși pe ușă. Un ”hei așteaptă!” fu tot ce auzi înainte ca ușa să se trântească în urma ei.