Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Când cuvintele nu se potrivesc’ Category

Maybe

if i stay still

in the middle of this chaos

the silence

will swallow me up

entirely

and spit me

in another universe

named OBLIVION

and maybe

I’ll get lucky enough

and my mind

will grow quiet

and my thoughts

cease to punish me.

Read Full Post »

Mi te-ai agățat de gene

și-ai pictat povești

pe spatele pleoapelor

să-mi țină de urât în vise

M-ai privit amuzat

în timp ce

construiam agitată

legături spre tine

Te-am inspirat adânc

și mi-ai înfășurat fiecare nerv

în tremur

fiecare celulă

în dependență de mirosul tău

Mi-ai rătăcit gândurile

și ai lăsat vina

să-mi schilodească

încrederea

Ai plecat înainte

să mă dezmeticesc

și-ai lăsat îndoiala

să zdrobească și ultima

fărâmă de entuziasm.

Ai lăsat în urmă

furie și semne de întrebare.

 

Read Full Post »

Nu-mi mai vorbesc cuvintele

și pagina rămâne albă

de frică

să nu încurce gândurile

 rătăcește privirea

și dezbracă ochii de luciu.

Râmân lacrimile suspendate

între rațiune și obsesie

și-mi vine

să ard din temelii amintirea

să poarte vulturii cenușa

departe de sufletul flâmând.

.

.

”May the bridges I burn light the way.”

Read Full Post »

Featured image

S-a frânt pana în două

și-a pătat coala albă

cuvintele amestecându-se sub degetele flămânde

S-au lăsat rândurile

sub greutatea gândurilor

încâlcind amintirile într-un ghem

S-a pierdut povestea

purtată-n lung și-n lat de timp

distorsionând amintirea.

Read Full Post »

Featured image

Nu pot să dau glas cuvintelor

care-mi stau agățate pe vârful limbii

pentru că rănesc.

Mă sufocă disperarea cu care caută eliberare

și consecințele mă-nchid în mine

 mintea-i febrilă și sufletul bolnav

sub greutatea lor.

Read Full Post »

Featured image

N-am presupus niciodată

că viața e ușoară

nu era ceva ce-aș fi făcut

pentru că sunt lucruri

în interiorul meu

care sunt pregătite să lupte.

N-am cerut să fie mereu soare

pentru că știu

cum se agață de sufletul meu

melancolia

când ploaia mă caută

la geam

și cum gândurile mele devin mai mult de atât

de parcă și-ar lua aripi

și-ar întâmpina-o fericite

fără fărâmă de regret în ele.

Nu m-am gândit niciodată

că zilele mele vor fi mereu pline

de zâmbet și culoare

pentru că

în momentele de singurătate

m-au căutat cuvintele

și-am construit povești cu ele

lumi în care n-am visat nicicând

c-o să ajung.

N-am înțeles decât de rareori

ce înseamnă să fii pregătit

să le știi pe toate

în minte

să nu rămână urmă de îndoială

pentru că sunt atâtea întrebări de pus

că mi se împiedică

mintea de ele.

Dar am înțeles

nevoia momentelor

de nesiguranță

de furie

și singurătate

am înțeles

că am nevoie de mai mult de un zâmbet

noroc sau să fiu un știe-tot

ca să ajung persoana

pictată-n mintea mea.

Am înțeles că

chiar și de-o să dau greș

totul stă în modul în care-mi

pun în cap să privesc lucrurile

și în dorința de a încerca

pentru că există mereu o cale

dacă sunt dispusă să încerc.

Lasă-mă s-o iau de la capăt.

Read Full Post »

Featured image

Eram acolo

între două bătăi de gene

fugărindu-mi visele

înainte de lăsarea nopții

înainte ca întunericul

să înghită

și ultimele fărâme de speranță.

Eram acolo

simțind oboseala

împtrăștiindu-mi-se-n vene

câștigând teren

în fața dorinței de a le cuprinde-n palme.

Eram acolo

între două bătăi de gene

când nebunia

mi-a împrăștiat râsul

în timpane.

Visele prind viață dincolo de gene

nu în vise.

Read Full Post »

Older Posts »