Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Când cuvintele nu se potrivesc’ Category

My therapist once told me

I should try making purposeful decisions

a house shouldn’t be a hiding place

and happiness comes in tiny yellow pills.

I remember the day perfectly

because the winter in my bones was growing heavier

and I had my new yellow scarf wrapped around my neck

like a loose end, on a brink of collapsing.

She finally replaced the worn down sofa

I’ve been picking a part for a year now

and I remember the way melancholy

pulled at my skin, shifting uncomfortably

the smell of new, spreading through my every nerve like wildfire.

My ears were buzzing

tuned to the words hanged unspoken

in the space between her lips

the shaking of my hands not quite clear

beneath the certainty of change.

The folded paper sat heavy

at the bottom of my backpack,

my sentence cruelly served in blue-inked letters

Two weeks, I sat distracted

brewing tea in my small kitchen,

yellow pills in one hand,

a slippery self in the other.

Every night I took them

my legs buckled under waves of consciousness

heart pounding in my ears

trembling fingers reaching into ill-lit memories

for the me evading this body

that for so long I called home.

I’d close my eyes,

fear soaking trough my eyelashes

the room spinning out of control

drops of anxiety rolling down my spin

melting into the mattress.

The same mattress that hold my sanity in place

comforting this shell

without asking anything in return.

It didn’t feel right

the numbness that came with every sip of water

the way my name wasn’t mine anymore.

So I stopped going to the therapist…

After all, I sat better with myself,

than with the world.

Read Full Post »

I sit legs crossed inside my room, a strand of light pulling at the wrinkles on my forehead;

I tell myself, I survived this far;

I wonder if the darkness inside, has her name scribbled in scarlet red letters;

Underneath this skin, memories throb angrily;

There’s no shadow I can melt myself into;

What other choice;

Her mistakes are written in my DNA, her features plastered across my face;

There’s no reflection that won’t remind me, my blood is spoiled;

I have her nose they say – the silver of a sharp knife;

Altering the younger version she so carefully crafted;

My bones shiver under the weight of a clean slate;

But you can’t escape the thunderstorms that churn inside of you;

I remember her mouth, rotten … spilling venom like nobody’s business;

There was not a kind word – Ever ! – attached to those thin lips;

So I write … every inch of her, every bit of hatred in hopes of healing;

But it does not feel like healing;

It’s rewinding the same heartbroken song over and over again;

It’s drowning right beneath the surface;

Because it took all the air inside of you not to cave underneath dependence;

She’d slit your throat before letting go;

So I keep my scissors at hand;

Just in case the inside of my tights needs caressing;

I spend so much time alone, because I’m afraid…

That loving me isn’t enough.

Read Full Post »

I didn’t mean to sound so insecure about it.

But I figured, if I could fill this empty space with words

Words that would make you laugh

You would forget for a second, that we don’t actually belong in the same picture.

I wanted to remind you that I’m still here

And sometimes when the rain pours heavy

You are not alone and there’s nothing else I can think of .

But I must have missed the moment

‘Cuz my words didn’t quite turned the way I imagined they would

And you left me hanging unwanted again.

I’m in love with moments we never had.

Read Full Post »

Maybe

if i stay still

in the middle of this chaos

the silence

will swallow me up

entirely

and spit me

in another universe

named OBLIVION

and maybe

I’ll get lucky enough

and my mind

will grow quiet

and my thoughts

cease to punish me.

Read Full Post »

Mi te-ai agățat de gene

și-ai pictat povești

pe spatele pleoapelor

să-mi țină de urât în vise

M-ai privit amuzat

în timp ce

construiam agitată

legături spre tine

Te-am inspirat adânc

și mi-ai înfășurat fiecare nerv

în tremur

fiecare celulă

în dependență de mirosul tău

Mi-ai rătăcit gândurile

și ai lăsat vina

să-mi schilodească

încrederea

Ai plecat înainte

să mă dezmeticesc

și-ai lăsat îndoiala

să zdrobească și ultima

fărâmă de entuziasm.

Ai lăsat în urmă

furie și semne de întrebare.

 

Read Full Post »

Nu-mi mai vorbesc cuvintele

și pagina rămâne albă

de frică

să nu încurce gândurile

 rătăcește privirea

și dezbracă ochii de luciu.

Râmân lacrimile suspendate

între rațiune și obsesie

și-mi vine

să ard din temelii amintirea

să poarte vulturii cenușa

departe de sufletul flâmând.

.

.

”May the bridges I burn light the way.”

Read Full Post »

Featured image

S-a frânt pana în două

și-a pătat coala albă

cuvintele amestecându-se sub degetele flămânde

S-au lăsat rândurile

sub greutatea gândurilor

încâlcind amintirile într-un ghem

S-a pierdut povestea

purtată-n lung și-n lat de timp

distorsionând amintirea.

Read Full Post »

Featured image

Nu pot să dau glas cuvintelor

care-mi stau agățate pe vârful limbii

pentru că rănesc.

Mă sufocă disperarea cu care caută eliberare

și consecințele mă-nchid în mine

 mintea-i febrilă și sufletul bolnav

sub greutatea lor.

Read Full Post »

Featured image

N-am presupus niciodată

că viața e ușoară

nu era ceva ce-aș fi făcut

pentru că sunt lucruri

în interiorul meu

care sunt pregătite să lupte.

N-am cerut să fie mereu soare

pentru că știu

cum se agață de sufletul meu

melancolia

când ploaia mă caută

la geam

și cum gândurile mele devin mai mult de atât

de parcă și-ar lua aripi

și-ar întâmpina-o fericite

fără fărâmă de regret în ele.

Nu m-am gândit niciodată

că zilele mele vor fi mereu pline

de zâmbet și culoare

pentru că

în momentele de singurătate

m-au căutat cuvintele

și-am construit povești cu ele

lumi în care n-am visat nicicând

c-o să ajung.

N-am înțeles decât de rareori

ce înseamnă să fii pregătit

să le știi pe toate

în minte

să nu rămână urmă de îndoială

pentru că sunt atâtea întrebări de pus

că mi se împiedică

mintea de ele.

Dar am înțeles

nevoia momentelor

de nesiguranță

de furie

și singurătate

am înțeles

că am nevoie de mai mult de un zâmbet

noroc sau să fiu un știe-tot

ca să ajung persoana

pictată-n mintea mea.

Am înțeles că

chiar și de-o să dau greș

totul stă în modul în care-mi

pun în cap să privesc lucrurile

și în dorința de a încerca

pentru că există mereu o cale

dacă sunt dispusă să încerc.

Lasă-mă s-o iau de la capăt.

Read Full Post »

Featured image

Eram acolo

între două bătăi de gene

fugărindu-mi visele

înainte de lăsarea nopții

înainte ca întunericul

să înghită

și ultimele fărâme de speranță.

Eram acolo

simțind oboseala

împtrăștiindu-mi-se-n vene

câștigând teren

în fața dorinței de a le cuprinde-n palme.

Eram acolo

între două bătăi de gene

când nebunia

mi-a împrăștiat râsul

în timpane.

Visele prind viață dincolo de gene

nu în vise.

Read Full Post »

Featured image

The liquid slips down your throat too quick

You were never much of a drinker

So coughs fill your chest

And there’s anguish left behind.

You stare blindly trough the glass

And wonder how you got there

When the wine became an excuse

And since when do you like wine?

There’s a rusthy taste on your tongue

Your mind begins to blur

And your stomach twitches from the fire

There were three halves cup of wine and the rest

You filled it up with tears

And pain.

p.S. Nu căuta perfecțiunea. Nu o găsești aici.  Doar bucăți amestecate din ceva ce-a fost.

Read Full Post »

Featured image

Poate doar o dată

o dată să-mi dau pielea la schimb

să mă scutur de ea

să respir sub ea fără să mă simt vinovată

o simt nepotrivită

de parcă s-a lărgit

goluri pe care n-aș ști cu ce să le umplu

goluri prin care n-aș vrea să sufle vântul

sau să se strecoare razele de soare

Altădată se strânge în jurul meu

de parcă mi-ar citi gândurile

și nu pot respira sub pielea asta

și mă apucă o furie muribundă de a o smulge

furie care se topește sub neputință

Poate doar odată

o dată să-mi dau pielea la schimb.

Read Full Post »

Featured image

Umple-mi  mâinile cu vise

dar nu-mi smulge promisiuni de pe buze

Pot să pictez lumi de care să te îndrăgostești

dar n-o să rămân să-ți țin companie

O să caut răspunsuri la întrebările tale

dar n-o să te ajut să trișezi

Descoperă cicatricile care-mi acoperă sufletul

dar nu-mi cere să-ți destăinui poveștile din spatele lor

Dezbracă-mă de piele și de ochi flămânzi

Scrijelește cuvinte pierdute în oase

dar nu-ți fă iluzii că o să rămân

Unele flăcări se sting înainte de răsărit.

Iubiri la întâmplare.

Read Full Post »

Featured image

Au fost cuvintele aruncate la întâmplare

care au ucis focul

Din ochii plini de trecut

înainte ca scânteiele să se transforme-n speranță

Au fost demonii lui care au dat târcoale alor tăi

îngenunchindu-i nemiloși

Și  te-au făcut să te întorci în tine

cerșind un loc în infernul lui Dante

Care ți-au servit ca și companion

rătăcind veșnic în amintiri.

Minciuni.

Read Full Post »

Featured image

Privesc razele în jocul lor

fugărindu-se la orizont

creând iluzii pentru sufletele grele

Mi se prind în păr

și-n suflet mâzgălesc însuflețite speranță

îmi saltă buzele într-un zâmbet strâmb

colorând ochii în dans

E ceva pierdut în mine, ce se scutură de praf

și găsește drumul spre casă

plămânii mi se umplu de aer proaspăt

Am și ziua de mâine.

Read Full Post »

Featured image

Te recunosc, dar nu-ți văd chipul

E o încâlceală de coșmaruri

Ai mai fost aici, urmărindu-mă

Cărând după  tine toate umbrele

 Pe care le-am sfărâmat în lumina soarelui

Le-ai prins în lanțuri

Și târându-le, te strecori în întuneric

N-am arme să te frâng, imagine uitată

Nu pot să mă ascund, și fuga e tot ce am

Picioarele-mi rămân în urmă

Piele, ligamente, oase, se scurg sub mine

Mă împleticesc, și bâjbâi ca un orb în căutare de sprijin

Dar în întuneric, nu e nimic de care să te agăți

Doar vise sfărâmate, și joc de iluzii.

Temnicerul.

Read Full Post »

Featured image

Fâșii de lumină îmbracă întunericul în fantasmele minții

și mă smulg nemilos din vise.

Picături de transpirație îmi sărută fruntea

și anxietatea se strecoară-n oase.

Gândurile  pulsează disperate-n vene

și în mușchii încordați.

Cearceafurile se strâng sub respirația agitată

și pătează ochii-ncețoșați.

Read Full Post »

a9824563637112815ed9759fe37cecaf

Depinde cu cine alegi să trăiești …

Eu am ales să-mi țin aproape monștrii. Am ales să nu-i las în libertate. Să nu le dau șansa să-mi prindă lumea-n într-un vârtej de frică, lașitate, egoism și alte alea. Cumva mă simt în siguranță în preajma lor. Sunt ai mei , iau eu sunt a lor.

Read Full Post »

ff

Privesc prudent cum literele fug pe foaie

se izbesc unele de altele

se angajează în discuții

Creionul se tocește sub scrisul meu apăsat

și eu uit să respir când literele se încâlcesc

E un gând acolo

căruia uit să-i dau viață

de teamă să nu se rătăcească pe coala albă

Lasă-mă să o iau de la capăt.

Read Full Post »

safe.png

Tu poți să mă ții de mână

Eu promit să-mi potrivesc pașii cu ai tăi

Liniștea o să ne fie călăuză

Și umbrele o să ne țină de urât…

 

Read Full Post »

FairyTales

Mă gândesc adesea la cuvintele pe care le caut potrivite să construiesc povești. N-am pretins niciodată că aș fi bună la așa ceva. Dar mi-am dorit. Încă o fac. Am obiceiul ăsta care mă împunge uneori încăpățânat în coaste, să mă scutur de realitate ca de o haină veche și să mă afund cu totul în povești. Se prea poate să fug de responsabilități, se prea poate să fiu egoistă.

Dar cum poți să fii egoist la douăzeci de ani? Cum poți să nu fii egoist ?

Admit, e vârsta perfectă la care toate lucrurile ar trebui să fie în toate nuanțele posibile de roz. Urăsc rozul.

Poate asta e problema mea, poate ăsta e motivul pentru care în marea majoritate a existenței mele m-am pregătit pentru eșec. Pare atât de firesc, încât tot ce pot să fac e să-l las să mă găsească. Știu că nu o să ne potrivim, pentru că realista-visătoarea din mine o să-l aștepte cu degetele ridicate în aer, și cu expresia aia pe care mulți o recunosc drept ” Pui pariu?”. Și-o să ne jucăm, și-o să ne învârtim unul în jurul altuia, punându-ne răbdarea la încercare. Cel mai probabil o să rămânem prieteni, pentru că o să am nevoie de el când și când să-mi testeze alegerile. Cu o mână o să mă împingă , cu cealaltă o să mă ridice, să se asigure că am înțeles că în viață ai nevoie  atât de suișuri , cât și de coborâșuri.

Read Full Post »

Older Posts »